tulichină sf [At: BORZA, D. 57 / V: (reg) trelebină, ~Icină, ~icipe, ~ipină, ~Ipină, ~Ipțină, ~luchi~ sf, târlichin, tilichin, tilipin, ~lchin, ~in, ~lipin, ~Ipin, ~luchin, turliptin sm / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Șîc ~na-lupului) Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori albe sau trandafirii, plăcut mirositoare, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre, care crește în regiunile muntoase Si: (reg) afin-sălbatic, cleiță, dafin, lemn-câinesc, liliac-sălbatic, mălin-sălbatic, pațachină, piperul-lupului, teiul-lupului, tulichioară (1), țapehin, țolul-lupului (Daphne mezereum). 2 (Bot; reg) Tămâiță (20) (Daphne cneorum). 3 (Bot; reg; șîc ~-galbenă) Iederă-albă (Daphne blagayana). 4 (Bot; reg; îf tulipin) Pochivnic (Asarum europaeum). 5 (Bot; Trs) Smirdar (Rhododendron kotschyi).

TULICHINĂ, tulichine, s. f. Arbust veninos cu flori albe sau trandafirii plăcut mirositoare, cu fructe roșii, de forma boabelor de mazăre; crește în regiunile muntoase (Daphne mezereum). Iată mintă, săbiuță... tulichină. NEGRUZZI, S. I 97.

TULICHINĂ ~e f. Arbust veninos cu frunze alungite, cu flori roz-trandafirii, care apar înainte de înfrunzire, folosit în farmaceutică. /Orig. nec.

tulichină f. V. tulipină.

chilichin sn vz tulichină

târlichin sm vz tulichină

tilichin sm vz tulichină

tilipin sm vz tulichină

trelebină sf vz tulichină

tulchin sm vz tulichină

tulcină sf vz tulichină

tulichin sm vz tulichină

tulicipe sf vz tulichină

tulipin sm vz tulichină

tulipină sf vz tulichină

tulpin sm vz tulichină

tulpină² sf vz tulichină

tulpțină sf vz tulichină

tuluchin sm vz tulichină

tuluchină sf vz tulichină

turliptin sm vz tulichină

CLEIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 = TULICHINĂ.

tulipină (tulichină) f. mic arbust veninos ale cărui fructe sunt niște boabe de mărimea mazării (Daphne mezereum). [Și tulpină, după lemnu-i frumos].

tulichină s. f., g.-d. art. tulichinei; pl. tulichine

tulichină s. f., g.-d. art. tulichinei; pl. tulichine

tulichină s. f., g.-d. art. tulichinei; pl. tulichine

DAPHNE L., TULICHINĂ, fam. Thymelaeaceae. Gen originar din Asia și Europa, 48-52 specii, arbuști pînă la 2 m înălțime. Frunze simple, întregi, alterne sau grupate spre vîrful lujerilor, persistente sau caduce. Flori (perigon cu 4 diviziuni petaloide, cilindric sau campanulat, 8-10 stamine), mici, odorante, ca de ceară, hermafrodite, în raceme sau capitale. Fructul, o drupă cărnoasă sau pieloasă, otrăvitoare.

Daphne mezereum L.. « Tulichină, Piperul lupului ». Specie care înflorește primăvara devreme, înainte de înfrunzire, rar toamna. Flori (perigon cu 4 diviziuni, 8 stamine) roz-purpurii, rar albe, parfumate, acoperite cu peri noi, sesile, așezate 2-4 pe ramuri, și inflorescențe laterale, sau dispuse axilar. Fruct, drupă cărnoasă, roșie, otrăvitoare, cu un sîmbure, se coace în luna august. Frunzele își păstrează culoarea verde și cad toamna tîrziu, chiar în iarnă. Sînt simple (cca 9 cm lungime), alterne, lanceolate, la bază cuneate, marginea întreagă, pe partea inferioară verzi-cenușii, glabre, cu nervura mediană ieșită mult în relief. Arbust mic (cca 1,30 m înălțime), otrăvitor, cu tulpină erectă, puțin ramificată, scoarță netedă, verde-gălbuie, otrăvitoare, lujeri glabrii, flexibili, cu miros neplăcut.

TULICHINĂ s. (BOT.; Daphne mezereum) (reg.) cleiță, piperul-lupului.

TULICHINĂ s. (BOT.; Daphne mezereum) (reg.) cleiță, piperul-lupului.