11 definiții pentru tulichină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULICHÍNĂ, tulichine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre (Daphne mezereum).Et. nec.

TULICHÍNĂ, tulichine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre (Daphne mezereum).Et. nec.

TULICHÍNĂ, tulichine, s. f. Arbust veninos cu flori albe sau trandafirii plăcut mirositoare, cu fructe roșii, de forma boabelor de mazăre; crește în regiunile muntoase (Daphne mezereum). Iată mintă, săbiuță... tulichină. NEGRUZZI, S, I 97.

TULICHÍNĂ ~e f. Arbust veninos cu frunze alungite, cu flori roz-trandafirii, care apar înainte de înfrunzire, folosit în farmaceutică. /Orig. nec.

tulipină (tulichină) f. mic arbust veninos ale cărui fructe sunt niște boabe de mărimea mazării (Daphne mezereum). [Și tulpină, după lemnu-i frumos].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tulichínă s. f., g.-d. art. tulichínei; pl. tulichíne

tulichínă s. f., g.-d. art. tulichínei; pl. tulichíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TULICHÍNĂ s. (BOT.; Daphne mezereum) (reg.) cleiță, piperul-lupului.

TULICHI s. (BOT.; Daphne mezereum) (reg.) cleiță, piperul-lupului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DAPHNE L., TULICHINĂ, fam. Thymelaeaceae. Gen originar din Asia și Europa, 48-52 specii, arbuști pînă la 2 m înălțime. Frunze simple, întregi, alterne sau grupate spre vîrful lujerilor, persistente sau caduce. Flori (perigon cu 4 diviziuni petaloide, cilindric sau campanulat, 8-10 stamine), mici, odorante, ca de ceară, hermafrodite, în raceme sau capitale. Fructul, o drupă cărnoasă sau pieloasă, otrăvitoare.

Daphne mezereum L.. « Tulichină, Piperul lupului ». Specie care înflorește primăvara devreme, înainte de înfrunzire, rar toamna. Flori (perigon cu 4 diviziuni, 8 stamine) roz-purpurii, rar albe, parfumate, acoperite cu peri noi, sesile, așezate 2-4 pe ramuri, și inflorescențe laterale, sau dispuse axilar. Fruct, drupă cărnoasă, roșie, otrăvitoare, cu un sîmbure, se coace în luna august. Frunzele își păstrează culoarea verde și cad toamna tîrziu, chiar în iarnă. Sînt simple (cca 9 cm lungime), alterne, lanceolate, la bază cuneate, marginea întreagă, pe partea inferioară verzi-cenușii, glabre, cu nervura mediană ieșită mult în relief. Arbust mic (cca 1,30 m înălțime), otrăvitor, cu tulpină erectă, puțin ramificată, scoarță netedă, verde-gălbuie, otrăvitoare, lujeri glabrii, flexibili, cu miros neplăcut.

Intrare: tulichină
tulichină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulichi
  • tulichina
plural
  • tulichine
  • tulichinele
genitiv-dativ singular
  • tulichine
  • tulichinei
plural
  • tulichine
  • tulichinelor
vocativ singular
plural