10 definiții pentru tulburos turburos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBURÓS, -OÁSĂ, tulburoși, -oase, adj. (Rar; despre apă) Tulbure. ♦ (Despre vreme) Cețos, posomorât, mohorât. [Var.: turburós, -oásă adj.] – Tulbure + suf. -os.

TULBURÓS, -OÁSĂ, tulburoși, -oase, adj. (Rar; despre apă) Tulbure. ♦ (Despre vreme) Cețos, posomorât, mohorât. [Var.: turburós, -oásă adj.] – Tulbure + suf. -os.

tulburos, ~oa a [At: ANTROP. 260/1 / V: (înv) turb~ / Pl: ~oși, ~oase / E: tulbure + -os] (Pop) 1 (D. ape) Tulburat2 (2). 2 (D. cer) Tulburat2 (3). 3 (D. vreme) Tulburat2 (4). 4 (Fig; d. oameni) Tulburat2 (7).

TULBURÓS, -OÁSĂ, tulburoși, -oase, adj. (Popular, despre apă; și în forma turburos) Tulbure. Nu știu apa-i turburoasă, Or nu mi-i mîndra voioasă. I. CR. IV 25. ♦ (Despre vreme) Posomorît, cețos. Ce mi-ai mînecat, Dis-de-dimineață Pe rouă, pe ceață, Vreme turburoasă. MAT. FOLK. 67. – Variantă: turburós, -oásă adj.

TURBURÓS, -OÁSĂ adj. v. tulburos.

turburos, ~oa a vz tulburos

turburos a. foarte turbure: ploaia spumegă ’n turburoase tinde BOL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tulburós (rar) adj. m., pl. tulburóși; f. tulburoásă, pl. tulburoáse

tulburós adj. m., pl. tulburóși; f. sg. tulburoásă, pl. tulburoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tulburos
tulburos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburos
  • tulburosul
  • tulburosu‑
  • tulburoa
  • tulburoasa
plural
  • tulburoși
  • tulburoșii
  • tulburoase
  • tulburoasele
genitiv-dativ singular
  • tulburos
  • tulburosului
  • tulburoase
  • tulburoasei
plural
  • tulburoși
  • tulburoșilor
  • tulburoase
  • tulburoaselor
vocativ singular
plural
turburos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburos
  • turburosul
  • turburosu‑
  • turburoa
  • turburoasa
plural
  • turburoși
  • turburoșii
  • turburoase
  • turburoasele
genitiv-dativ singular
  • turburos
  • turburosului
  • turburoase
  • turburoasei
plural
  • turburoși
  • turburoșilor
  • turburoase
  • turburoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tulburos turburos

etimologie:

  • Tulbure + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09