TULAREMIE s. f. Boală infecțioasă și contagioasă a animalelor rozătoare, produsă de o bacterie și transmisibilă animalelor domestice și oamenilor, manifestată prin febră, frisoane, vărsături etc. – Din fr. tularémie.

tularemie sf [At: ENC. VET. 837 / Pl: ~ii / E: fr tularémie] Boală infecțioasă și contagioasă a animalelor rozătoare, produsă de o bacterie și transmisibilă animalelor domestice și oamenilor, manifestată prin febră, frisoane, vărsături etc.

TULAREMIE, tularemii, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă a animalelor rozătoare, produsă de o bacterie și transmisibilă animalelor domestice și oamenilor, manifestată prin febră, frisoane, vărsături etc. – Din fr. tularémie.

TULAREMIE s.f. Boală infecțioasă, la om și la animale, care afectează ganglionii limfatici periferici, datorîndu-se unui microb specific, și care se manifestă prin febră, frisoane, vomă etc. [Gen. -iei. / < fr. tularémie].

TULAREMIE s. f. boală infecțioasă la iepure și transmisibilă omului, datorată unui microb specific care afectează ganglionii limfatici periferici, manifestându-se prin febră, frisoane, vomă. (< fr. tularémie)

TULAREMIE f. Boală contagioasă la rozătoare și la mamiferele domestice, transmisibilă omului, manifestată prin afecțiuni ale ganglionilor limfatici, prin febră, frisoane, vome. /<fr. tularémie

tularemie s. f., art. tularemia, g.-d. tularemii, art. tularemiei

tularemie s. f., art. tularemia, g.-d. tularemii, art. tularemiei

tularemie s. f., art. tularemia, g.-d. tularemii, art. tularemiei