10 definiții pentru tuberculat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TUBERCULAT, -Ă, tuberculați, -te, adj. (Despre plante) Cu tuberculi. ♦ (Despre unele organe) Acoperit cu mici tuberculi sau proeminențe. – Din fr. tubercule.
tuberculat, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: tubercul + -at cf fr tubercule] 1 (Bot; d. plante) Cu tuberculi (1) Si: (înv) tuberculos (9). 2 (Med; d. organe, vase, piele etc.) Acoperit cu mici tuberculi (2) Si: (înv) tuberculos (1), tuberos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUBERCULAT, -Ă, tuberculați, -te, adj. (Despre plante). Cu tuberculi. ♦ (Despre unele organe) Acoperit cu mici tuberculi sau proeminențe. – Din fr. tuberculé.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUBERCULAT, -Ă, tuberculați, -te, adj. (Despre plante) Cu tubercule. Sămînță mare... pe laturi plană, peste tot fin tuberculată. FLORA R.P.R. II 166.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUBERCULAT, -Ă adj. (Despre plante) Cu tubercule; tuberos; (despre unele organe) acoperit cu mici tubercule sau proeminențe. [< tubercul + -at].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUBERCULAT, -Ă adj. (despre plante) cu tuberculi; tuberos; (anat.; despre unele organe) acoperit cu mici tuberculi sau proeminențe. (< fr. tuberculé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TUBERCULAT ~tă (~ți, ~te) Care are tuberculi; cu tuberculi. /tubercul + suf. ~at
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tuberculat adj. m., pl. tuberculați; f. tuberculată, pl. tuberculate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tuberculat adj. m., pl. tuberculați; f. tuberculată, pl. tuberculate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tuberculat adj. m.,pl. tuberculați; f. sg. tuberculată, pl. tuberculate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tuberculat, tuberculatăadjectiv
- 1. (Despre plante) Cu tuberculi. DEX '09 DLRLC DNsinonime: tuberos
- Sămînță mare... pe laturi plană, peste tot fin tuberculată. FLORA R.P.R. II 166. DLRLC
- 1.1. (Despre unele organe) Acoperit cu mici tuberculi sau proeminențe. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- tuberculé DEX '09 DEX '98