3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUBÁRE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. – Din tub.

TUBÁRE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. – Din tub.

tubare sf [At: DL / Pl: ~bări / E: tuba] Consolidare a pereților unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi (1) în interiorul ei.

TUBÁRE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia.

TUBÁRE s.f. Operația de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. [< tub].

TUBÁRE s. f. acțiunea de a tuba. ◊ introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. (< tuba)

TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

tuba vt [At: SCÎNTEIA, 1960 nr. 4855 / Pzi: ~bez / E: fr tuber] A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi (1) în interiorul ei.

tubar, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr tubaire] (Atm) Referitor la trompele1lui Eustache.

TUBÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire].

TUBÁ vb. tr. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel. (< fr. tuber)

TUBÁR, -Ă adj. 1. referitor la trompele lui Eustache. 2. (despre un suflu, în auscultație, în unele boli de plămâni) care pare a ieși dintr-un tub rigid. (< fr. tubaire)

tubá vb. I (tehn.) A pune tuburi de oțel ◊ „Se merge deasupra zăcământului [...] se sapă puțul, se tubează cu oțel, după care se dă în exploatare [...]” R.l. 29 I 85 p. 5 (din fr. tuber; DEX-S)

A TUBÁ ~éz tranz. (găuri de sondă) A consolida prin introducerea unei coloane de tuburi metalice (montate unul în continuarea altuia). /<fr., it., lat. tuba


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tubáre s. f., g.-d. art. tubắrii; pl. tubắri

tubáre s. f., g.-d. art. tubării; pl. tubări

tubá vb., ind. prez. 1 sg. tubéz, 3 sg. și pl. tubeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tuba (cuv. lat. „trompetă”) v. repercussa; psalmodie.

Intrare: tubare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubare
  • tubarea
plural
  • tubări
  • tubările
genitiv-dativ singular
  • tubări
  • tubării
plural
  • tubări
  • tubărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tuba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tuba
  • tubare
  • tubat
  • tubatu‑
  • tubând
  • tubându‑
singular plural
  • tubea
  • tubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tubez
(să)
  • tubez
  • tubam
  • tubai
  • tubasem
a II-a (tu)
  • tubezi
(să)
  • tubezi
  • tubai
  • tubași
  • tubaseși
a III-a (el, ea)
  • tubea
(să)
  • tubeze
  • tuba
  • tubă
  • tubase
plural I (noi)
  • tubăm
(să)
  • tubăm
  • tubam
  • tubarăm
  • tubaserăm
  • tubasem
a II-a (voi)
  • tubați
(să)
  • tubați
  • tubați
  • tubarăți
  • tubaserăți
  • tubaseți
a III-a (ei, ele)
  • tubea
(să)
  • tubeze
  • tubau
  • tuba
  • tubaseră
Intrare: tubar
tubar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubar
  • tubarul
  • tubaru‑
  • tuba
  • tubara
plural
  • tubari
  • tubarii
  • tubare
  • tubarele
genitiv-dativ singular
  • tubar
  • tubarului
  • tubare
  • tubarei
plural
  • tubari
  • tubarilor
  • tubare
  • tubarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)