opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUBARE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. – Din tub.

TUBARE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. – Din tub.

tubare sf [At: DL / Pl: ~bări / E: tuba] Consolidare a pereților unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi (1) în interiorul ei.

TUBARE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia.

TUBARE s.f. Operația de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. [< tub].

TUBARE s. f. acțiunea de a tuba. ◊ introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. (< tuba)

TUBA, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

TUBA, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

tuba vt [At: SCÎNTEIA, 1960 nr. 4855 / Pzi: ~bez / E: fr tuber] A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi (1) în interiorul ei.

tubar, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr tubaire] (Atm) Referitor la trompele1lui Eustache.

TUBAR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire].

TUBA vb. tr. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel. (< fr. tuber)

TUBAR, -Ă adj. 1. referitor la trompele lui Eustache. 2. (despre un suflu, în auscultație, în unele boli de plămâni) care pare a ieși dintr-un tub rigid. (< fr. tubaire)

tuba vb. I (tehn.) A pune tuburi de oțel ◊ „Se merge deasupra zăcământului [...] se sapă puțul, se tubează cu oțel, după care se dă în exploatare [...]” R.l. 29 I 85 p. 5 (din fr. tuber; DEX-S)

A TUBA ~ez tranz. (găuri de sondă) A consolida prin introducerea unei coloane de tuburi metalice (montate unul în continuarea altuia). /<fr., it., lat. tuba

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tubare s. f., g.-d. art. tubării; pl. tubări

tubare s. f., g.-d. art. tubării; pl. tubări

tubare s. f., g.-d. art. tubării; pl. tubări

tuba vb., ind. prez. 1 sg. tubez, 3 sg. și pl. tubează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tuba (cuv. lat. „trompetă”) v. repercussa; psalmodie.

Intrare: tubare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubare
  • tubarea
plural
  • tubări
  • tubările
genitiv-dativ singular
  • tubări
  • tubării
plural
  • tubări
  • tubărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tuba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tuba
  • tubare
  • tubat
  • tubatu‑
  • tubând
  • tubându‑
 singular plural
  • tubează
  • tubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tubez
 (să)
  • tubez
  • tubam
  • tubai
  • tubasem
a II-a (tu)
  • tubezi
 (să)
  • tubezi
  • tubai
  • tubași
  • tubaseși
a III-a (el, ea)
  • tubează
 (să)
  • tubeze
  • tuba
  • tubă
  • tubase
plural I (noi)
  • tubăm
 (să)
  • tubăm
  • tubam
  • tubarăm
  • tubaserăm
  • tubasem
a II-a (voi)
  • tubați
 (să)
  • tubați
  • tubați
  • tubarăți
  • tubaserăți
  • tubaseți
a III-a (ei, ele)
  • tubează
 (să)
  • tubeze
  • tubau
  • tubară
  • tubaseră
Intrare: tubar
tubar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubar
  • tubarul
  • tubaru‑
  • tubară
  • tubara
plural
  • tubari
  • tubarii
  • tubare
  • tubarele
genitiv-dativ singular
  • tubar
  • tubarului
  • tubare
  • tubarei
plural
  • tubari
  • tubarilor
  • tubare
  • tubarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tubare, tubărisubstantiv feminin

  • 1. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • tub DEX '09 DEX '98 DN

tuba, tubezverb

  • 1. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

tubar, tubarăadjectiv

  • 1. anatomie Referitor la trompele lui Eustache. DN
  • 2. (Despre un suflu, în auscultație, în unele boli de plămâni) Care pare a ieși dintr-un tub rigid. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.