*tub n., pl. urĭ (lat. tubus, fr. tube. V. tulă). Țeavă, conduct (de gumă, de plumb, de lut, de tucĭ). Tub Berlier, tunel căptușit cu plăcĭ de oțel, cum se obișnuește pe supt ape. Tubu luĭ Branly, receptor de unde în telegrafia fără sîrmă. Tubu luĭ Crookes, un instrument radiografic. Tubu luĭ Geissler, tub care conține gaz rarificat în care trecerea descărcăriĭ electrice provoacă efecte luminoase deosebite. Anat. Tubu digestiv, mațele pin care se face digestiunea.