tușier sm [At: SPORTUL, 1960, nr. 3608, 4 / P: ~și-er / Pl: ~i / E: tușă¹ + -ier] (Spt) Arbitru secund care supraveghează desfășurarea jocului de pe marginea terenului.

tușieră sf [At: CADE / P: ~și~e~ / Pl: ~re / E: tuș¹ + -ieră] Cutie de metal care conține o perniță îmbibată cu tuș¹ (1), care se folosește la umezirea ștampilei, înainte de aplicare.

TUȘIERĂ, tușiere, s. f. Perniță îmbibată cu tuș, pe care se apasă ștampila, ca să se umezească înainte de întrebuințare; p. ext. pernița împreună cu cutia de metal în care este păstrată. – Pronunțat: -și-e-.

TUȘIER s.m. (Sport) Arbitru de tușă. [Pron. -și-er. / < tușă + -ier].

TUȘIERĂ s.f. Cutie de metal care cuprinde o perniță îmbibată cu tuș, folosită la umezirea ștampilei. [Pron. -și-e-. / < tuș + -ieră].

TUȘIER s. m. arbitru de tușă (I, 2). (< tușă + -ier)

TUȘIERĂ s. f. cutie de metal cu o perniță îmbibată cu tuș, la umezirea ștampilei. (< tuș¹ + -ieră)

tușier s. m. (sport) Arbitru de tușă ◊ „Tot despre arbitri: de la Petroșani se relatează că la golul marcat de S. tușierul O.S. ar fi trebuit să semnalizeze ofsaid.” R.l. 6 XI 78 p. 5 (din tușă + -ier; DEX, DN3)

TUȘIER ~i m. Arbitru auxiliar, care are misiunea de a supraveghea competiția sportivă de pe marginea terenului. [Sil. -și-er] /tușă + suf. ~er

TUȘIERĂ ~e f. Cutiuță de metal conținând o perniță imbibată cu tuș, folosită pentru umezirea ștampilei înainte de a fi aplicată. [G.-D. tușierei; Sil. -și-e-] /tuș + suf. ~ieră

tușier (desp. -și-er) s. m., pl. tușieri^[1] erată

tușieră (desp. -și-e-) s. f., g.-d. art. tușierei; pl. tușiere

tușier (-și-er) s. m., pl. tușieri

tușieră (-și-e-) s. f., g.-d. art. tușierei; pl. tușiere

tușier s. n. (sil. -și-er), pl. tușieri

tușieră s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. tușierei; pl. tușiere