trăsnésc (est) și -znésc (vest) v. tr. (vsl. trĭesnonti, a izbi; sîrb. tresnuti, a zgudui, a cădea cu violență; treskati, a face mare huĭet; rut. trasnuti și tráskati, a face trosc; rus. trésnutĭ, a trosni. V. trosnesc). Izbesc cu trăsnetu, detun, fulger: trăsni-l-ar Dumnezeŭ! Lovesc subit și violent: l-a trăsnit cu paru’n cap. V. impers. Trăsnește, cade trăsnetu: a trăsnit în turnu bisericiĭ. Fig. A-țĭ trăsni (pin cap, pin gînd, pin minte), a-țĭ veni o trăsnaĭe. – Și tre- (Munt. vest). V. curentez și plesnesc.