7 definiții pentru truvabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUVÁBIL, -Ă, truvabili, -e, adj. (Livr.) De găsit, care poate fi găsit. – Din fr. trouvable.

truvabil, a [At: SCL 1960, 238 / Pl: ~i, ~e / E: fr trouvable] (Frm) Care poate fi găsit.

TRUVÁBIL, -Ă, truvabili, -e, adj. (Franțuzism) De găsit, care poate fi găsit. – Din fr. trouvable.

TRUVÁBIL, -Ă adj. (Franțuzism) Care poate fi găsit, de găsit. [< fr. trouvable].

TRUVÁBIL, -Ă adj. care poate fi găsit, de găsit. (< fr. trouvable)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

truvábil (livr.) adj. m., pl. truvábili; f. truvábilă, pl. truvábile

truvábil adj. m., pl. truvábili; f. sg. truvábilă, pl. truvábile

Intrare: truvabil
truvabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • truvabil
  • truvabilul
  • truvabilu‑
  • truvabilă
  • truvabila
plural
  • truvabili
  • truvabilii
  • truvabile
  • truvabilele
genitiv-dativ singular
  • truvabil
  • truvabilului
  • truvabile
  • truvabilei
plural
  • truvabili
  • truvabililor
  • truvabile
  • truvabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)