TRUSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesii sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. – Din fr. trousse.

trusă sf [At: REBREANU, R. 1,13 / Pl: ~se / E: fr trousse] 1-2 Geantă (sau cutie) specială în care se țin instrumente, unelte sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă. 3 Totalitatea instrumentelor, uneltelor sau a obiectelor din trusă (1-2).

TRUSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. – Din fr. trousse.

TRUSĂ, truse, s. f. Geantă, cutie sau valiză specială, în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea unor asemenea instrumente sau obiecte. Lingurițe de aur și linguri, Diamante și broșe-ntr-o trusă. V. ROM. iulie 1953, 64. Soldatul uitase să strămute dintr-o tunică într-alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant. C. PETRESCU, Î. I 3. Își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. REBREANU, R. I 13.

TRUSĂ s.f. Geantă, cutie în care se țin instrumente sau obiecte de strictă necesitate (folosite în exercitarea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); (p. ext.) totalitatea unor asemenea ustensile. [< fr. trousse].

TRUSĂ s. f. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile. (< fr. trousse)

TRUSĂ ~e f. 1) Cutie sau geantă în care se țin diferite obiecte pentru executarea anumitelor operații. ~ de manichiură. 2) Ansamblu de obiecte dintr-o astfel de cutie sau geantă. /<fr. trousse

*trúsă f., pl. e (fr. trousse). Geantă saŭ cutie care conține maĭ multe instrumente necesare unuĭ medic, inginer, meseriaș orĭ călător: o trusă de chirurgie, de călătorie.

trusă s. f., g.-d. art. trusei; pl. truse

trusă s. f., g.-d. art. trusei; pl. truse

trusă s. f., g.-d. art. trusei; pl. truse

trusă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule. Fr. trousse. – Der. trusou, s. n., din fr. trousseau.