11 definiții pentru trusă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÚSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesii sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. – Din fr. trousse.

tru sf [At: REBREANU, R. 1,13 / Pl: ~se / E: fr trousse] 1-2 Geantă (sau cutie) specială în care se țin instrumente, unelte sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă. 3 Totalitatea instrumentelor, uneltelor sau a obiectelor din trusă (1-2).

TRÚSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. – Din fr. trousse.

TRÚSĂ, truse, s. f. Geantă, cutie sau valiză specială, în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea unor asemenea instrumente sau obiecte. Lingurițe de aur și linguri, Diamante și broșe-ntr-o trusă. V. ROM. iulie 1953, 64. Soldatul uitase să strămute dintr-o tunică într-alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant. C. PETRESCU, Î. I 3. Își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. REBREANU, R. I 13.

TRÚSĂ s.f. Geantă, cutie în care se țin instrumente sau obiecte de strictă necesitate (folosite în exercitarea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); (p. ext.) totalitatea unor asemenea ustensile. [< fr. trousse].

TRÚSĂ s. f. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile. (< fr. trousse)

TRÚSĂ ~e f. 1) Cutie sau geantă în care se țin diferite obiecte pentru executarea anumitelor operații. ~ de manichiură. 2) Ansamblu de obiecte dintr-o astfel de cutie sau geantă. /<fr. trousse

*trúsă f., pl. e (fr. trousse). Geantă saŭ cutie care conține maĭ multe instrumente necesare unuĭ medic, inginer, meseriaș orĭ călător: o trusă de chirurgie, de călătorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trúsă s. f., g.-d. art. trúsei; pl. trúse

trúsă s. f., g.-d. art. trúsei; pl. trúse


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trúsă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule. Fr. trousse.Der. trusou, s. n., din fr. trousseau.

Intrare: trusă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tru
  • trusa
plural
  • truse
  • trusele
genitiv-dativ singular
  • truse
  • trusei
plural
  • truse
  • truselor
vocativ singular
plural

trusă

  • 1. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesii sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lingurițe de aur și linguri, Diamante și broșe-ntr-o trusă. V. ROM. iulie 1953, 64.
      surse: DLRLC
    • Soldatul uitase să strămute dintr-o tunică într-alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant. C. PETRESCU, Î. I 3.
      surse: DLRLC
    • Își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. REBREANU, R. I 13.
      surse: DLRLC

etimologie: