7 definiții pentru truculent
Explicative DEX
TRUCULENT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus.
TRUCULENT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
truculent, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: lat truculentus, fr truculent] (Liv) 1 Care este brutal Si: aspru, violent. 2 Care sfidează bunul simț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRUCULENT, -Ă adj. (Franțuzism) Aspru, violent, brutal. [Cf. fr. truculent, lat. truculentus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRUCULENT, -Ă adj. aspru, violent, brutal. (< fr. truculent, lat. truculentus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
truculent (livr.) adj. m., pl. truculenți; f. truculentă, pl. truculente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
truculent adj. m., pl. truculenți; f. truculentă, pl. truculente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
truculent adj. m., pl. truculenți; f. sg. truculentă, pl. truculente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
truculent, truculentăadjectiv
etimologie:
- truculent DEX '09 DEX '98 DN
- truculentus DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.