9 definiții pentru trotinetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROTINÉTĂ, trotinete, s. f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scândură dreptunghiulară montată pe două roți și articulată cu o bară perpendiculară pe ea, servind ca bară de direcție, și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. – Din fr. trottinette.

TROTINÉTĂ, trotinete, s. f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scândură dreptunghiulară montată pe două roți și articulată cu o bară perpendiculară pe ea, servind ca bară de direcție, și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. – Din fr. trottinette.

trotine sf [At: IORDAN, L. R. A. 175 / Pl: ~te / E: fr trottinette] Mic vehicul pentru copii, constând dintr-o scândură dreptunghiulară montată pe două roți și articulată cu o bară perpendiculară pe ea, servind ca bară de direcție, și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior.

TROTINÉTĂ, trotinete, s. f. Jucărie compusă dintr-o scîndură dreptunghiulară așezată pe două roți (dintre care cea din față are un dispozitiv de direcție) și pe care se poate ține în echilibru un copil, punînd-o în mișcare prin împingerea cu un picior.

TROTINÉTĂ s.f. Jucărie formată dintr-o scândură așezată pe două roți, cu un dispozitiv de direcție în față și care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. [< fr. trottinette].

TROTINÉTĂ s. f. jucărie dintr-o scândură pe două roți, cu un dispozitiv de direcție în față, care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior. (< fr. trottinette)

TROTINÉTĂ ~e f. Vehicul pentru copii, constând dintr-o scândură montată pe două roți și dintr-o bază verticală de direcție, care se pune în mișcare fiind împinsă cu un picior. /<fr. trottinette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trotinétă s. f., g.-d. art. trotinétei; pl. trotinéte

trotinétă s. f., pl. trotinéte


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trotinetă, trotinete s. f. (glum.) mijloc de transport în comun.

Intrare: trotinetă
trotinetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trotine
  • trotineta
plural
  • trotinete
  • trotinetele
genitiv-dativ singular
  • trotinete
  • trotinetei
plural
  • trotinete
  • trotinetelor
vocativ singular
plural