TROPAR, tropare, s. n. Scurtă cîntare bisericească de laudă în cinstea unui sfînt sau a unui eveniment religios; imn. Să cînte el troparul, pe adevăratul lui glas. STĂNOIU, C. I. 100. În biserică ceteam și cîntam pe dinafară toate troparele, ca și dascălul Iordache. CREANGĂ, O. A. 286. – Pl. și: (m.) tropari (MACEDONSKI, O. III 100).