4 definiții pentru troncatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troncatu sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr troncature] Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă.

TRONCATÚRĂ s.f. Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. [< fr. troncature].

TRONCATÚRĂ s. f. înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. (< fr. troncature)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troncatúră s. f., pl. troncatúri

Intrare: troncatură
troncatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troncatu
  • troncatura
plural
  • troncaturi
  • troncaturile
genitiv-dativ singular
  • troncaturi
  • troncaturii
plural
  • troncaturi
  • troncaturilor
vocativ singular
plural