tronca-tronca tronca-tranca tranca

tronca-tronca

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca, care se izbeau una de alta cînd mergea căruța și făceau: tronca-tranca ! tronca-tranca. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

O definiție

TRÓNCA-TRÁNCA interj. v. tronca-tronca.

Intrare: tronca-tronca
tronca-tronca interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
tronca-tranca interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
tranca interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR

6 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

TRÓNCA-TRÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: trónca-tránca interj.] – Onomatopee.

TRÓNCA-TRÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: trónca-tránca interj.] – Onomatopee.

TRÁNCA2 v. tronca-tranca.

TRÓNCA-TRÁNCA interj. v. tronca-tronca.

TRONCA-TRÁNCA interj. Onomatopee care redă zgomotul făcut de două obiecte cînd se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca, care se izbeau una de alta cînd mergea căruța și făceau: tronca-tranca ! tronca-tranca. CREANGĂ, P. 106.

trónca-tránca/trónca-trónca interj.