8 definiții pentru tronca-tronca tronca-tranca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÓNCA-TRÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: trónca-tránca interj.] – Onomatopee.

TRÓNCA-TRÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: trónca-tránca interj.] – Onomatopee.

tronca-tronca sn, i [At: CREANGĂ, P. 106 / V: (pop) ~tran~ / E: fo] (Pop) 1-2 (Cuvânt care) imită zgomotul produs de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă.

TRÓNCA-TRÁNCA interj. v. tronca-tronca.

TRÓNCA-TRÁNCA interj. v. tronca-tronca.

tronca-tranca sn, i vz tronca-tronca

TRÁNCA2 v. tronca-tranca.

TRONCA-TRÁNCA interj. Onomatopee care redă zgomotul făcut de două obiecte cînd se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca, care se izbeau una de alta cînd mergea căruța și făceau: tronca-tranca! tronca-tranca. CREANGĂ, P. 106.

TRÓNCA interj. (se folosește, repetat, pentru a reda zgomotul produs de două obiecte ce se lovesc ritmic și monoton unul de altul). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trónca-tránca/trónca-trónca interj.

Intrare: tronca-tronca
tronca-tronca interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • tronca-tronca
tronca-tranca interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • tronca-tranca

tronca-tronca tronca-tranca

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca, care se izbeau una de alta cînd mergea căruța și făceau: tronca-tranca! tronca-tranca. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC

etimologie: