TROMPETĂ, trompete, s. f. Instrument muzical de suflat, construit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat cu o deschizătură în formă de pîlnie; trîmbiță, goarnă. ◊ Fig. În jurul meu, un ocean de fulgere Porni tăria toată pe distrugere! Și zboară-n țăndări stele și comete! Cu trăsnete și tunete – cereștile trompete. BENIUC, V. 14.