TROMBON, tromboane, s. n. Instrument muzical de suflat, întrebuințat mai ales în fanfare și format de obicei din două tuburi îndoite, care alunecă unul în interiorul celuilalt, făcînd astfel să varieze timbrul și intensitatea sunetelor; sunetul instrumentului. Întreg localul prinse să cînte... cei cu jazul țipau mai tare și-i întreceau pe toți, grohăind ca dintr-un trombon. CAMILAR, N. II 143. Sonoră sticlăria suna pe etajere De-un sforăit năstrușnic și gros ca un trombon. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 172. ◊ Fig. Pe tromboanele largi ale amînduror nărilor sale își revărsa... răsuflarea vijelioasă. HOGAȘ, M. N. 186.