TROFIM gr. Tρόφιμος „nutritor, nutrit”. Derivatele acestuia se confundă în genere cu ale lui Trifon. Finala -im trece în -in la toate derivatele. 1. Trofin vameș (Sd VI 58; Tec I); -a f. (Tut); 2. Trohin, mold. (Sd VI 81); fără -r: Tohin (Sur VI). 3. Trufin, -a f. (Sur V); -ești s. și cu apoc. Trufești s. (17 B II 22). 4. Cont. cu Tofan sau Topan: Trofan 1609 (BCI VII 55); -a (17 A III 152; Sd V 94 și VI 81); -a, fiica Iui Alex. Lăpușneanu Vvd (Sd XXIII 422). 5. Trufan (Cat); -a, Pieleșoae (Glos). 6. Trohan, Gr. (Isp II¹);. -eț Necula (17 B IV 407); -ești s. (Sd VI 58). 7. Truhina mold. 8. Probabile: Hiina f. (16 A III 29); Hina, pren., din Vernești, 1639 (RI X 138). O familie Hina, poate fi de origine greacă, apare din sec. XVIII (Ghibănescu, Sur VII); Hina, Gh. prof., 1760; Hina Alecu, paharnic, 1840; derivația din Xήνα „gîscă” ori σχοινά „sfoară” nu pare probabilă; cf. Trihina și subst.: hină (chinină), Hină < hinna „leagăn, partea dinapoi a plutei” (DLR), dar etimologia depinde și de accent, pe care documentele nu-l dau. 9. Echivalent; Hrană, v. Partea II-a.