6 definiții pentru troficitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROFICITÁTE s. f. Proprietate a materiei vii de a-și păstra structura normală prin asigurarea nutriției necesare. – Trofic + suf. -itate.

TROFICITÁTE s. f. Proprietate a materiei vii de a-și păstra structura normală prin asigurarea nutriției necesare. – Trofic + suf. -itate.

TROFICITÁTE s.f. (Biol.) Ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. [Cf. fr. trophicité].

TROFICITÁTE s. f. 1. ansamblul fenomenelor de nutriție a organismelor vii; stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. 2. însușire a unui sol de a fi nutritiv pentru plante. (< fr. trophicité)

TROFICITÁTE f. 1) Proprietate de a-și menține structura normală prin nutriție. 2) Stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. /trofic + suf. ~itate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troficitáte s. f., g.-d. art. troficitắții

troficitáte s. f., g.-d. art. troficității

Intrare: troficitate
troficitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troficitate
  • troficitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • troficități
  • troficității
plural
vocativ singular
plural