6 definiții pentru trocan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trocan sn [At: SĂGHINESCU, V. 73 / Pl: ~e, ~uri / E: troacă + -an] 1-2 (Reg; aug) Troacă (1) (mare).

troc1 sn [At: DR. II, 879 / Pl: ~uri / E: fr troc] Schimb în natură (apărut în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului Si: (îrg) trampă1 (1), (înv) trămpăluire.

1) troc n., pl. urĭ (sas. trok, germ. long. trog, de unde și vfr. troc și it. trusgo, truogolo, troc. V. troacă). Trans. Munt. Mold. Covată, chersîn, albie (de plămădit, de dat mîncare vitelor, de spălat rufele, de legănat copiiĭ): a ĭeșit cu trocu să arunce lăturile (Ĭal. Șez. 30, 205, și VR. 1928, 9, 207 și 213). – Augm. trocán, pl. e (Șez. 30, 168). Dim. trocățică, pl. ele (Cov.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trocán, trocáne, s.f. (reg.) troască mare, clopot.

Intrare: trocan
trocan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.