13 definiții pentru troahnă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec.

TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec.

troahnă sf [At: CANTEMIR, HR. 418 / V: (reg) trah-, ~acnă, ~agnă, ~amnă, ~ană, ~ocnă, ~ognă, ~oh~, ~oină, ~omnă, ~onă, tru / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Pop) Guturai1. 2 (Pop; pex) Răceală. 3 (Pop; pex) Gripă (1). 4 (Med; înv) Catar2 (1). 5 (Med; reg) Febră tifoidă (15). 6 (Mdv; reg) Răpciugă.

TROÁHNĂ s. f. (Învechit) Răceală, guturai. Eu zac de guturai... așa troahnă tătărască de mult n-am mai pătimit. CARAGIALE, O. VII 152. Pojarul... se ivește cu semne de troahnă. PISCUPESCU, O. 255. – Variantă: troácnă (DEMETRIUS, V. 120) s. f.

TROAHNĂ s.f. (Mold., Ban., Criș.) Guturai, răceală. A: Și alte locuri megiașe cu acestea ca cum ar fi fost o troahnă lipicioasă intrat într-însele. CANTEMIR, HR. C: Trohnĕ. Catharrhus. AC, 375. Pentru troană doftoriia: miere, vin . . . să le mănînci că-ți va trece. MISC. 1778, 16v. Variante: troană (MISC. 1778, 16v). Etimologie necunoscută.

troahnă f. Mold. Tr. răceală, un fel de influență. [Și trocnă (în Oltenia): origină necunoscută].

troáhnă și troánă f., pl. e (din ngr. vrăhnos, răgușeală). Pop. Guturaĭ. – În Mold. și rahnă? Și trohneală, pl. elĭ (Btș.). V. trohnit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

troahnă (pop.) s. f., g.-d. art. troahnei; pl. troahne

troáhnă s. f., g.-d. art. troáhnei; pl. troáhne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROÁHNĂ s. v. catar, coriză, febră tifoidă, gripă, guturai, răceală, rinită, tifos.

troahnă s. v. CATAR. CORIZĂ. FEBRĂ TIFOIDĂ. GRIPĂ. GUTURAI. RĂCEALĂ. RINITĂ. TIFOS.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

troáhnă (-ne), s. f. – Gripă, guturai, răceală. – Var. Mold. troană, trohneală, Banat trocnă, trocneală. Sl. otravna „boală contagioasă” (Drăganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachină. Legătura cu ngr. βραχνός „răgușit” (Scriban) este mai puțin probabilă. Nu se folosește în N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).

Intrare: troahnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troahnă
  • troahna
plural
  • troahne
  • troahnele
genitiv-dativ singular
  • troahne
  • troahnei
plural
  • troahne
  • troahnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troacnă
  • troacna
plural
  • troacne
  • troacnele
genitiv-dativ singular
  • troacne
  • troacnei
plural
  • troacne
  • troacnelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troahnă, troahnesubstantiv feminin

  • 1. popular Gripă, guturai, răceală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu zac de guturai... așa troahnă tătărască de mult n-am mai pătimit. CARAGIALE, O. VII 152. DLRLC
    • format_quote Pojarul... se ivește cu semne de troahnă. PISCUPESCU, O. 255. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.