12 definiții pentru troahnă troacnă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec.

TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec.

troahnă sf [At: CANTEMIR, HR. 418 / V: (reg) trah-, ~acnă, ~agnă, ~amnă, ~ană, ~ocnă, ~ognă, ~oh~, ~oină, ~omnă, ~onă, tru / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Pop) Guturai1. 2 (Pop; pex) Răceală. 3 (Pop; pex) Gripă (1). 4 (Med; înv) Catar2 (1). 5 (Med; reg) Febră tifoidă (15). 6 (Mdv; reg) Răpciugă.

TROÁHNĂ s. f. (Învechit) Răceală, guturai. Eu zac de guturai... așa troahnă tătărască de mult n-am mai pătimit. CARAGIALE, O. VII 152. Pojarul... se ivește cu semne de troahnă. PISCUPESCU, O. 255. – Variantă: troácnă (DEMETRIUS, V. 120) s. f.

troahnă f. Mold. Tr. răceală, un fel de influență. [Și trocnă (în Oltenia): origină necunoscută].

troáhnă și troánă f., pl. e (din ngr. vrăhnos, răgușeală). Pop. Guturaĭ. – În Mold. și rahnă? Și trohneală, pl. elĭ (Btș.). V. trohnit.

troacnă sf vz troahnă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troáhnă (pop.) s. f., g.-d. art. troáhnei; pl. troáhne

troáhnă s. f., g.-d. art. troáhnei; pl. troáhne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROÁHNĂ s. v. catar, coriză, febră tifoidă, gripă, guturai, răceală, rinită, tifos.

troahnă s. v. CATAR. CORIZĂ. FEBRĂ TIFOIDĂ. GRIPĂ. GUTURAI. RĂCEALĂ. RINITĂ. TIFOS.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

troáhnă (-ne), s. f. – Gripă, guturai, răceală. – Var. Mold. troană, trohneală, Banat trocnă, trocneală. Sl. otravna „boală contagioasă” (Drăganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachină. Legătura cu ngr. βραχνός „răgușit” (Scriban) este mai puțin probabilă. Nu se folosește în N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).

Intrare: troahnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troahnă
  • troahna
plural
  • troahne
  • troahnele
genitiv-dativ singular
  • troahne
  • troahnei
plural
  • troahne
  • troahnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troacnă
  • troacna
plural
  • troacne
  • troacnele
genitiv-dativ singular
  • troacne
  • troacnei
plural
  • troacne
  • troacnelor
vocativ singular
plural

troahnă troacnă

  • exemple
    • Eu zac de guturai... așa troahnă tătărască de mult n-am mai pătimit. CARAGIALE, O. VII 152.
      surse: DLRLC
    • Pojarul... se ivește cu semne de troahnă. PISCUPESCU, O. 255.
      surse: DLRLC

etimologie: