2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troagăr1 sm [At: ALRM SN I h 346 / V: (reg) ~og~ / Pl: ~i / E: mg tróger] (Trs) 1 Hamal. 2 (Pex) Slugă. 3 Om de nimic Si: vagabond.

troagăr2 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 41 / V: (reg) ~ăn / Pl: ~e / E: ns cf ger Trage] (Mar) 1 Targă (1). 2 Cotigă (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

troágăr1, troágări, s.m. (reg.) 1. hamal, servitor. 2. om de nimic, vagabond, pușlama.

troágăr2, troágăre, s.n. (reg.) targă.

troágăr, troagăre, s.f. – (reg.) 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel, 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi, 1925: 203; Vișeu de Jos). – Cf. germ. Träger „purtător, hamal” (MDA).

troágăr, -e, s.f. – 1. Targă. 2. Căruță mare (Lenghel 1979): „Tăt v-o dus cu trenurile / Și ’napoi cu troagările” (Papahagi 1925: 203; Vișeu de Jos). – Din germ. Träger „cărăuș, hamal; vehicul”.

Intrare: troagăr (persoană)
troagăr (persoană) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troagăr
  • troagărul
  • troagăru‑
plural
  • troagări
  • troagării
genitiv-dativ singular
  • troagăr
  • troagărului
plural
  • troagări
  • troagărilor
vocativ singular
plural
Intrare: troagăr (targă)
troagăr (targă) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troagăr
  • troagărul
  • troagăru‑
plural
  • troagăre
  • troagărele
genitiv-dativ singular
  • troagăr
  • troagărului
plural
  • troagăre
  • troagărelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)