Definiția cu ID-ul 730786:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*triunvirát n., pl. e (lat. triumviratus). Funcțiunea de triunvir. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Asociațiune politică de treĭ ca să pună mîna pe putere în vechea Romă: triunviratu luĭ Pompeĭ, Cezar și Crasu (la 60 înainte de Hristos), triunviratu luĭ Octavian, Antoniŭ și Lépid (la 43 înainte de Hristos).