TRIUMVIRAT, triumvirate, s. n. (În Roma antică) Funcția și durata funcției de triumvir. ♦ Fiecare dintre cele două grupuri de cîte trei bărbați (primul format din Cezar, Pompei și Crasus, al doilea din Octavian, Antoniu și Lepidus) care și-au împărțit autoritatea supremă a statului, în anul 60 și în anul 43 î.e.n. (Fig.) O bandă de trei hoți vestiți domina Moldova... acel triumvirat prăda țara. RUSSO, S. 176.