6 definiții pentru tritiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.

TRÍTIU s. n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.

tritiu sn [At: MACAROVICI, CH. 242 / V: ~m / E: fr tritium] Izotop greu al hidrogenului, radioactiv, instabil, cu număr de masă 3, folosit în fizica nucleară.

TRÍTIU s.n. (Chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul format dintr-un proton și doi neutroni. [Pron. -tiu, var. tritium s.n. / < fr. tritium].

TRÍTIU s. n. izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul dintr-un proton și doi neutroni, prin reacții nucleare. (< fr. tritium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trítiu [tiu pron. tĭu] s. n., art. trítiul; simb. T

trítiu s. n. [-tiu pron. -tiu], art. trítiul; simb. T

Intrare: tritiu
  • pronunție: tritĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tritiu
  • tritiul
  • tritiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tritiu
  • tritiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tritiu

  • 1. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu simbol T
    surse: DOOM 2 DOR

etimologie: