7 definiții pentru tristearină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRISTEARÍNĂ s. f. (Chim.) Substanță solidă aflată în grăsimile naturale. [Pr.: -ste-a-] – Din fr. tristéarine.
tristearină sf [At: MACAROVICI, CH. 540 / P: ~te-a~ / E: fr tristéarine] Substanță solidă, gălbuie, răspândită în grăsimile naturale și folosită la fabricarea săpunului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRISTEARÍNĂ s. f. (Chim.) Substanță solidă răspândită în grăsimile naturale. [Pr.: -ste-a-] – Din fr. tristéarine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRISTEARÍNĂ s.f. (Chim.) Ester al glicerinei cu acidul stearic, care se găsește în grăsimile solide. [Pron. -ste-a-. / < fr. tristéarine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRISTEARÍNĂ s. f. ester al glicerinei cu acidul stearic, în grăsimile naturale. (< fr. tristéarine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!tristearínă (tris-te-a-/tri-ste-) s. f., g.-d. art. tristearínei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tristearínă s. f. (sil. mf. -ste-), g.-d. art. tristearínei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: tris-te-a-, tri-ste-a-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||