6 definiții pentru trismus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÍSMUS, trismusuri, s. n. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii. – Din fr. trismus.

TRÍSMUS, trismusuri, s. n. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii. – Din fr. trismus.

trismus sn [At: ALEXI, W. / V: (îvr) ~ism, ~mă sf / Pl: ~uri / E: fr trismus] Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii.

TRÍSMUS s.n. (Med.) Contracție spastică a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. [< fr. trismus, cf. gr. trismos].

TRÍSMUS s. n. contracție spastică involuntară a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. (< fr. trismus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: trismus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trismus
  • trismusul
  • trismusu‑
plural
  • trismusuri
  • trismusurile
genitiv-dativ singular
  • trismus
  • trismusului
plural
  • trismusuri
  • trismusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trismus

  • 1. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: