2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trisectoare sf [At: DN3 / Pl: ~ori / E: ns cf fr trisectrice] Fiecare dintre cele două drepte care împart un unghi în trei părți egale.

TRISECTOÁRE s.f. Fiecare dintre cele două drepte care împart un unghi în trei părți egale. [După fr. trisectrice].

TRISECTÓR, -OÁRE I. adj. care realizează o trisecțiune. II. s. f. fiecare dintre cele două semidrepte care împart un unghi în trei părți egale. (< fr. trisecteur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trisectoáre s. f., pl. trisectoáre

trisectór adj. m., pl. trisectóri; f. sg. și pl. trisectoáre

Intrare: trisectoare
trisectoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trisectoare
  • trisectoarea
plural
  • trisectoare
  • trisectoarele
genitiv-dativ singular
  • trisectoare
  • trisectoarei
plural
  • trisectoare
  • trisectoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: trisector
trisector adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trisector
  • trisectorul
  • trisectoru‑
  • trisectoare
  • trisectoarea
plural
  • trisectori
  • trisectorii
  • trisectoare
  • trisectoarele
genitiv-dativ singular
  • trisector
  • trisectorului
  • trisectoare
  • trisectoarei
plural
  • trisectori
  • trisectorilor
  • trisectoare
  • trisectoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)