O definiție pentru triseca


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trisecá vb., ind. prez. 1 sg. triséc, 3 sg. și pl. trisécă

Intrare: triseca
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • triseca
  • trisecare
  • trisecat
  • trisecatu‑
  • trisecând
  • trisecându‑
singular plural
  • trise
  • trisecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trisec
(să)
  • trisec
  • trisecam
  • trisecai
  • trisecasem
a II-a (tu)
  • triseci
(să)
  • triseci
  • trisecai
  • trisecași
  • trisecaseși
a III-a (el, ea)
  • trise
(să)
  • trisece
  • triseca
  • trisecă
  • trisecase
plural I (noi)
  • trisecăm
(să)
  • trisecăm
  • trisecam
  • trisecarăm
  • trisecaserăm
  • trisecasem
a II-a (voi)
  • trisecați
(să)
  • trisecați
  • trisecați
  • trisecarăți
  • trisecaserăți
  • trisecaseți
a III-a (ei, ele)
  • trise
(să)
  • trisece
  • trisecau
  • triseca
  • trisecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)