11 definiții pentru trisecțiune trisecție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRISECȚIÚNE, trisecțiuni, s. f. Diviziune în trei părți egale. [Pr.: -ți-u-. – Var.: trisecție s. f.] – Din fr. trisection.

trisecțiune sf [At: COSTINESCU / P: ~ți-u~ / V: ~ție / Pl: ~ni / E: fr trisection] 1 Împărțire în trei părți egale. 2 (Gmt; îs) ~ția unghiului împărțire a unui unghi, cu rigla negradată și cu compasul, în trei părți egale.

TRISECȚIÚNE, trisecțiuni, s. f. Împărțire în trei părți egale. [Pr.: -ți-u-.Var.: trisécție s. f.] – Din fr. trisection.

TRISECȚIÚNE s.f. Împărțire în trei părți egale. ♦ Trisecțiunea unghiului = problemă celebră, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. [Pron. -ți-u-, var. trisecție s.f. / < fr. trisection].

TRISECȚIÚNE s. f. împărțire în trei părți egale. ♦ ~a unghiului = problemă, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. (< fr. trisection)

TRISÉCȚIE s. f. v. trisecțiune.

TRISÉCȚIE s.f. v. trisecțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trisecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. trisecțiúnii; pl. trisecțiúni

trisecțiúne s. f. (si1. -ți-u-), g.-d. art. trisecțiúnii; pl. trisecțiúni

trisécție s. f., pl. trisécții

Intrare: trisecțiune
trisecțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trisecțiune
  • trisecțiunea
plural
  • trisecțiuni
  • trisecțiunile
genitiv-dativ singular
  • trisecțiuni
  • trisecțiunii
plural
  • trisecțiuni
  • trisecțiunilor
vocativ singular
plural
trisecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trisecție
  • trisecția
plural
  • trisecții
  • trisecțiile
genitiv-dativ singular
  • trisecții
  • trisecției
plural
  • trisecții
  • trisecțiilor
vocativ singular
plural

trisecțiune trisecție

  • 1. Diviziune în trei părți egale.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Trisecțiunea unghiului = problemă celebră, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale.
      surse: DN

etimologie: