12 definiții pentru triremă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIRÉMĂ, trireme, s. f. (în Antichitate) Ambarcațiune cu trei pânze și trei rânduri de rame dispuse pe trei nivele suprapuse; trieră. – Din fr. trirème, lat. triremis.

TRIRÉMĂ, trireme, s. f. (În antichitate) Corabie sau navă de război cu trei rânduri de vâsle dispuse la trei niveluri diferite; trieră. – Din fr. trirème, lat. triremis.

TRIRÉMĂ, trireme, s. f. (În antichitate) Vas, navă, corabie cu trei rînduri de vîsle. (Fig.) Valul lui Traian... se-întinde ca o brazdă ce pe urma-i colosală A săpat, în primul secul, o triremă ideală. ALECSANDRI, P. III 92.

TRIRÉMĂ s.f. (Ant.) Galeră cu trei rânduri de lopeți; trieră. [Cf. lat. triremis, fr. trirème].

TRIRÉMĂ s. f. navă de război la romani, cartaginezi etc., rapidă și ușoară, cu trei rânduri de rame pe o singură parte, dispuse în grupuri de câte trei. (< fr. trirème, lat. triremis)

TRIRÉMĂ ~e f. (în antichitatea greacă) Corabie de război, prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse; trieră. /<fr. trireme

triremă f. galeră antică cu trei rânduri de lopeți.

*trirémă f., pl. e (lat. trirémis, d. tres, treĭ, și remus, ramă, vîslă. V. biremă). Corabie antică cu doŭă rîndurĭ de rame de fiecare parte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trirémă s. f., g.-d. art. trirémei; pl. triréme

trirémă s. f., g.-d. art. trirémei; pl. triréme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIRÉMĂ s. (MAR.) (rar) trieră.

TRIRE s. (MAR.) (rar) trieră.

Intrare: triremă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trire
  • trirema
plural
  • trireme
  • triremele
genitiv-dativ singular
  • trireme
  • triremei
plural
  • trireme
  • triremelor
vocativ singular
plural