2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

triorat2, a [At: V. ROM. martie 1956, 179 / P: tri-o~ / V: (reg) ~olat / Pl: ~ați, ~e / E: triora] (D. semințe, boabe) Care a fost dat la trior (1).

triorat1 sn [At: UDRESCU, GL. / P: tri-o~ / V: (reg) ~olat / Pl: ~uri / E: triora] Triorare.

TRIORÁ, triorez, vb. I. Tranz. A separa sau a selecționa semințele cu ajutorul triorului (1). [Pr.: tri-o-] – Din trior.

TRIORÁ, triorez, vb. I. Tranz. A separa sau a selecționa semințele cu ajutorul triorului (1). [Pr.: tri-o-] – Din trior.

triora vt [At: CONTEMP. 1949, nr. 159, 3/6 / P: tri-o~ / V: (reg) trăiera, treiera, treieri, ~iera, ~ieri, ~ola, ~ona, truiela, truiura / Pzi: ~rez / E: trior] A alege separând de impurități sau selecționând boabele, semințele cu ajutorul triorului (1) Si: (reg) a țilindra.

TRIORÁ, triorez, vb. I. Tranz. A selecta semințele cu ajutorul triorului.

TRIORÁ vb. I. tr. A selecționa semințele la trior. [Pron. tri-o-. / < trior].

TRIORÁ vb. tr. a selecționa semințele la trior (1). (< trior)

A TRIORÁ ~éz tranz. (boabe de cereale) 1) A separa de impurități cu ajutorul triorului. 2) A sorta după dimensiuni la trior. /Din trior


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triorá (a ~) (tri-o-) vb., ind. prez. 3 trioreáză

triorá vb. (sil. tri-o-), ind. prez. 1 sg. trioréz, 3 sg. și pl. trioreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIORA vb. (AGRON.) a vîntura. (~ semințele cu triorul.)

Intrare: triorat
triorat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triorat
  • trioratul
  • trioratu‑
  • triora
  • triorata
plural
  • triorați
  • triorații
  • triorate
  • trioratele
genitiv-dativ singular
  • triorat
  • trioratului
  • triorate
  • trioratei
plural
  • triorați
  • trioraților
  • triorate
  • trioratelor
vocativ singular
plural
Intrare: triora
  • silabație: tri-o-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • triora
  • triorare
  • triorat
  • trioratu‑
  • triorând
  • triorându‑
singular plural
  • triorea
  • triorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • triorez
(să)
  • triorez
  • trioram
  • triorai
  • triorasem
a II-a (tu)
  • triorezi
(să)
  • triorezi
  • triorai
  • triorași
  • trioraseși
a III-a (el, ea)
  • triorea
(să)
  • trioreze
  • triora
  • trioră
  • triorase
plural I (noi)
  • triorăm
(să)
  • triorăm
  • trioram
  • triorarăm
  • trioraserăm
  • triorasem
a II-a (voi)
  • triorați
(să)
  • triorați
  • triorați
  • triorarăți
  • trioraserăți
  • trioraseți
a III-a (ei, ele)
  • triorea
(să)
  • trioreze
  • triorau
  • triora
  • trioraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triora

  • 1. A separa sau a selecționa semințele cu ajutorul triorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vântura

etimologie:

  • trior
    surse: DEX '09 DEX '98 DN