12 definiții pentru trinchet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic. – Din it. trinchetto.

TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic. – Din it. trinchetto.

trinchet [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 380 / V: tran~, (înv) trânche, tren~, trun~ sn / Pl: ~uri sn, ~eți sm / E: it trinchetto, fr trinquet] 1 smn Trunchi2 de copac (în special de brad), din care se fac catarge. 2 smn (Nav) Catarg de la prora unei nave cu pânze Si: arbore mic. 3 sn (Nav; îf tranchet) Bară de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovitură.

TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la proră.

TRINCHÉT s.m. Catargul de la proră al unei corăbii; arbore mic. [< it. trinchetto, fr. trinquet].

TRINCHÉT s. m. catargul de la proră al unei nave; arbore mic. (< it. trinchetto)

TRINCHÉT ~ți m. Catarg situat la prora unei corăbii cu pânze; arbore mic; arbore cu pânze. /<it. trinchetto, fr. trinquet

trinchét n., pl. e și urĭ (it. trinchetto, de unde și fr. trinquet, ngr. trinkéto). Mar. Primu catarg (spre provă). Siret. Grindă de făcut catarg. – Și trunchet și trînchet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trinchét (-te), s. n. – Trunchi de copac din care se fac catarge, catargul de la proră. – Var. trunchet. It. trinchetta (Tiktin), prin intermediul tc. trinket (Șeineanu, II, 365); var. din ngr. τρουγϰέτο (după Tiktin, prin contaminare cu trunchi).

Intrare: trinchet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trinchet
  • trinchetul
  • trinchetu‑
plural
  • trincheți
  • trincheții
genitiv-dativ singular
  • trinchet
  • trinchetului
plural
  • trincheți
  • trincheților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trinchet

  • 1. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic; arbore cu pânze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX

etimologie: