trinchet [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 380 / V: tran~, (înv) trânche, tren~, trun~ sn / Pl: ~uri sn, ~eți sm / E: it trinchetto, fr trinquet] 1 smn Trunchi² de copac (în special de brad), din care se fac catarge. 2 smn (Nav) Catarg de la prora unei nave cu pânze Si: arbore mic. 3 sn (Nav; îf tranchet) Bară de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovitură.

TRINCHET, trincheți, s. m. Catargul de la proră.

TRINCHET s.m. Catargul de la proră al unei corăbii; arbore mic. [< it. trinchetto, fr. trinquet].

TRINCHET s. m. catargul de la proră al unei nave; arbore mic. (< it. trinchetto)

TRINCHET ~ți m. Catarg situat la prora unei corăbii cu pânze; arbore mic; arbore cu pânze. /<it. trinchetto, fr. trinquet

trinchét n., pl. e și urĭ (it. trinchetto, de unde și fr. trinquet, ngr. trinkéto). Mar. Primu catarg (spre provă). Siret. Grindă de făcut catarg. – Și trunchet și trînchet.

tranchet sn vz trinchet

trânchet sn vz trinchet

trenchet sn vz trinchet

trunchet sn vz trinchet

trînchét, V. trinchet.

trunchét, V. trinchet.

trinchet s. m., pl. trincheți

trinchet s. m., pl. trincheți

trinchet s. m., pl. trincheți

TRINCHET s. (MAR.) arbore mic.

TRINCHET s. (MAR.) arbore mic.

trinchet (-te), s. n. – Trunchi de copac din care se fac catarge, catargul de la proră. – Var. trunchet. It. trinchetta (Tiktin), prin intermediul tc. trinket (Șeineanu, II, 365); var. din ngr. τρουγϰέτο (după Tiktin, prin contaminare cu trunchi).