TRILOBIT, trilobiți, s. m. (La pl.) Clasă de animale artropode marine fosile, caracteristice erei primare, având corpul împărțit în trei părți atât longitudinal, cât și transversal; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. trilobite.

trilobit sm [At: BARCIANU / Pl: ~iți / E: fr trilobite] 1 (Lpl) Clasă de artropode marine fosile, caracteristice erei primare, având corpul divizat în trei părți, atât transversal, cât și longitudinal. 2 Animal din clasa trilobiților (1).

TRILOBIT, trilobiți, s. m. (La pl.) Clasă de animale artropode marine fosile, caracteristice erei primare, al căror corp era împărțit în trei atât longitudinal, cât și transversal; (și la sg.) animal din această clasă. – Din fr. trilobite.

TRILOBIT, trilobiți, s. m. (La pl.) Ordin de animale crustacee (astăzi dispărute) caracteristice pentru era primară, al căror trup era împărțit în trei părți, atît longitudinal cît și transversal; (la sg.) animal făcînd parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal trilobit.

trilobit n. Geol. ordin de crustacee fosilificate în terenurile primare.

*trilobít, -ă adj. (d. tri- și lob; vgr. trilobos). Geol. Un fel de crustaceŭ fosil din terenele primare.

TRILOBIȚI s.m.pl. Clasă de crustacee primitive marine caracteristice erei paleozoice, care aveau corpul împărțit în trei părți, atît în sens longitudinal cît și transversal; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. trilobit. / < fr. trilobites].

TRILOBIȚI s. m. pl. clasă de artropode marine fosile, cu corpul împărțit în trei, longitudinal, cât și transversal. (< fr. trilobites)

trilobit s. m., pl. trilobiți

trilobit s. m., pl. trilobiți

trilobit s. m., pl. trilobiți