TRIL, triluri, s. n. Ornament muzical constînd din executarea rapidă și repetată, cu vocea sau cu un instrument, a două note consecutive (a doua fiind suitoare), la distanță de un ton sau de un semiton una de alta; p. ext. cîntecul unor păsări care produce același efect sonor. [Canarul] ne-a salutat cu triluri cristaline, ca și cum ne-ar fi așteptat. SADOVEANU, A. L. 14. De mii de ani cîntă privighetorile același cîntec și cu toate astea în fiecare tril ce fluieră în frunziș... e o notă nouă, o licărire proaspătă de viață și de frumuseți. VLAHUȚĂ, O. A. II 229. ◊ Fig. Le ședea bine să descrețească frunțile și să deștepte în juru-le trilurile rîsului. SADOVEANU, E. 103.