-TRIH² elem. triho-.

-TRIH¹ elem. trico-. ()

trico²- [At: DN³ / E: it, fr trico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) păr.

triho- [At: DN³ / E: fr tricho-, it trico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „în trei”.

TRICO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) păr”, „pilos”. [Var. triho-. / < it. trico-, fr. tricho-, cf. gr. thrix, trichos].

TRICO²- v. triho²-.

TRIHO¹- v. trico¹-.

TRIHO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în trei”. [Var. trico-. / < fr. tricho-, it. trico-, cf. gr. tricha].

-TRICHIE elem. trico-.

TRICO-, -TRICHIE, -TRIH elem. „păr, pilozitate”, „cil, flagel”. (< fr. tricho-, -trichie, -triche, cf. gr. thrix, thrikhos)

TRIHO-, -TRIH elem. „în trei”. (< fr. tricho-, -triche, cf. gr. trikha)

TRIH-, v. TRIHO-₁. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini păroși; ~algie (v. -algie), s. f., senzație dureroasă la atingerea părului; ~ant (v. -ant), adj., cu flori păroase; ~anter (v. -anter), adj., cu antere păroase.

-TRIH (-TRIC) „fir de păr, cil, flagel”. ◊ gr. thrix, trikhos „păr” > fr. -trique și -triche, germ. -trich > rom. -trih și -tric.

-TRIC, v. -TRIH.

-TRICHIE „păr, pilozitate”. ◊ gr. thrix, trikhos „păr” > fr. -trichie, germ. id., it. -trichia > rom. -trichie.

TRICHO-, v. TRICO-₁.

TRICO-₁ (TRICHO-, TRIHO-₁) „fire de păr, perișori, pilozitate; pilos ciliar”. ◊ gr. thrix, trikhos „fir de păr” > fr. tricho-, germ. id., engl. id., it. trico- > rom. trico-, tricho- și triho-. □ ~blaste (v. -blast), s. n. pl., 1. Idioblaste diferite ca formă și ramificație. 2. Celule ale epidermei vegetale, generatoare de peri absorbanți; ~carp (trichocarp) (v. -carp), adj., cu fructe păroase; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină piloasă; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. pl., 1. adj., Cu capitule păroase. 2. s. m. pl., Viermi paraziți din clasa nematodelor, cu extremități foarte fine; ~centru (v. -centru), adj., (despre plante) cu spini păroși; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri păroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., rupere a firelor de păr; ~clazomanie (v. clazo-, v. manie) s. f., stare obsesivă de a-și smulge părul; ~coc (v. -coc), adj., cu bace păroase; ~fil (v. fil₂), adj., cu frunze păroase; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante ale căror frunze sînt păroase; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală parazitară produsă de unele ciuperci care atacă pielea capului, provocînd căderea părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de firele de păr; ~for (trihofor) (v. -for), s. n., 1. Suport al tricoginului. 2. Trunchi filamentos, prezent la fungi; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce creșterea părului; ~gin (v. -gin), s. n., 1. Prelungire cilindrică a carpogonului, servind ca recipient al gametului masculin, la rodoficee. 2. Proeminență curbată pe vîrful ascogonului care asigură fecundarea ascomicetelor; ~hidrofite (trihohidrofite) (v. hidro-₁, v. -fit), s. f. pl., plante cu sistem radicular dezvoltat care pătrunde în straturile adînci ale solului, folosind apa care se ridică prin capilaritate din pînza freatică; ~id (trichoid) (v. -id), adj., asemănător cu părul; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura, funcțiile și bolile părului; ~malacie (v. -malacie), s. f., afecțiune caracterizată prin plăci alopecice, pe suprafața cărora se află fire de păr groase și foarte fragile; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile părului; ~petal (v. -petal), adj., cu petale păroase; ~ptere (v. -pter), s. f. pl., ordin de insecte care au aripi mari, acoperite cu peri sau cu mici solzișori fini; ~ptiloză (v. -ptiloză), s. f., fisurare longitudinală a extremităților firelor de păr, de obicei traumatică; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a firelor de păr; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe păroase; ~spori (v. -spori), s. m. pl., paraziți criptogamici care infectează părul; ~sporie (v. -sporie), s. f., afecțiune a părului provocată de unii paraziți criptogamici.

TRICO-₂, v. TRIHO-₂.

TRIHO-₁, v. TRICO-₁.

TRIHO-₂ (TRICO-₂) „în trei”. ◊ gr. trikha „în trei” > fr. tricho-, engl. id., it. trico- > rom. triho- și trico-. □ ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange multilocular, prezent la feosporacee; ~tom (v. -tom), adj., s. n., (organ vegetal) divizat în trei ramuri; ~tomie (v. -tomie), s. f., împărțire în trei părți, grupe sau specii.