8 definiții pentru trigemen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIGÉMEN, trigemeni, adj. (în sintagma) Nerv trigemen = a cincea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori. – Din it. trigemino (după gemen).

TRIGÉMEN, trigemeni, adj. (În sintagma) Nerv trigemen = a cincea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori. – Din it. trigemino (după gemen).

TRIGÉMEN, trigemeni, adj. m. (În expr.) Nerv trigemen = a cincea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori. Nervul lingual este o ramură a nervului trigemen. ANATOMIA 236.

TRIGÉMEN adj.m. Nerv trigemen = a cincea pereche de nervi cranieni, care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori. [< lat. trigeminus, cf. fr. trijumeau].

TRIGÉMEN I. adj. nerv ~ = a cincea pereche de nervi cranieni care asigură sensibilitatea feței și inervarea mușchilor maxilari inferiori. II. s. m. pl. tripleți. (< lat. trigeminus)

TRIGÉMEN ~i adj.: Nervi ~i nervi cranieni care asigură sensibilitatea și inervarea mușchilor feței. /<lat. trigeminus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!trigémen adj. m., s. m., pl. trigémeni

trigémen adj. m., pl. trigémeni

Intrare: trigemen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trigemen
  • trigemenul
  • trigemenu‑
plural
  • trigemeni
  • trigemenii
genitiv-dativ singular
  • trigemen
  • trigemenului
plural
  • trigemeni
  • trigemenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)