TRIFORIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de colonete, care înconjura nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din fr. triforium.

triforiu sn [At: M. D. ENC / Pl: ~ii / E: fr triforium] Tribună îngustă, susținută de coloane subțiri, care înconjură nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale.

TRIFORIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de coloane subțiri, care înconjură nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din fr. triforium.

TRIFORIU s.n. (Arhit.) Galerie îngustă, susținută de colonete, practicată în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. [Pron. -riu. / < fr. triforium].

TRIFOR, -Ă adj. (arhit.; despre o deschidere) cu trei uși sau canaturi despărțite prin colonete. (< it. trifora)

TRIFORIU s. n. galerie îngustă, susținută de colonete, în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. (< fr. triforium)

triforiu [riu pron. rĭu] s. n., art. triforiul; pl. triforii, art. triforiile (desp. -ri-i-)

triforiu [riu pron. rĭu] s. n., art. triforiul; pl. triforii, art. triforiile (-ri-i-)

triforiu s. n. [-riu pron. -riu], art. triforiul; pl. triforii, art. triforiile (sil. -ri-i-)