TRIFON din Frigia, gr. Tρύφον „in deliciis vivens” (O S). 1. Cu apoc. Trif (Ard; C Ștef; Isp I¹); -ești s. 2. Trifa b. (C Bog; Ard; Moț; Puc; Tis; 16 B I 192; 17 B 1 45; Sd XVI); mold. (Sd XXI); Trifu, frecv; -lescu. 3. Cu schimb, părții finale: -an, ard. (Paș), frecv.; -ana f., mold., 1602 (BCI IV 163); -ănescu; -ănești s.; -ei, I. (Lic Pl 243); -in, 1598, mold. (Sd VI 551); + -lea, Triflea, Gr., act.; + -oi, Trifoi (Mar); + -oi + ilă: Trifoilă (Sd XVl); Triflăilă, 1514 (LU); 4. + -uț: Trifuțiu, ard. (An C III). II. Deformări: 1. Trefan (Tec II). 2. Trifu (Dm). 3. Tripon (Ard; Moț; Mar; Bih); -ești Sur XXII). 4. Tripșa (DR VII). 5. Cu Treboniu (< lat. Trebonius Gallus, numele unui împărat roman), și-a schimbat numele de Trifan, latinistul romîn din secolul trecut, August Tr. Laurian.