2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIFOIÁȘ, trifoiași, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele despicate în trei lobi și cu flori galbene (Trifolium campestre).Trifoi + suf. -aș.

TRIFOIÁȘ, trifoiași, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele despicate în trei lobi și cu flori galbene (Trifolium campestre).Trifoi + suf. -aș.

trifoiaș sm [At: TDRG / P: ~fo-iaș / Pl: ~i / E: trifoi + -aș] 1-18 (Pop; șhp) Trifoi (1-9) (mic). 19 (Bot; reg; îc) ~-alb Trifoi (5) (Trifolium repens). 20 (Bot; reg; îc) ~-galben Trifoi (7) (Medicago lupulina). 21 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Culbeceasă (1) (Medicago falcata). 22 (Reg) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele despicate în trei lobi și cu flori galbene Si: (reg) buruiană-de-mărin, buruiană-de-mătrice, fapt, mărină, strânsurea, trifoi (3), trifoiță (Trifolium campestre). 23 (Bot; reg) Cunună-albă (Campanula fenestrellata). 24 (Reg; îc) ~-de-baltă Plantă erbacee acvatică, cu frunze alcătuite din patru foliole și cu rădăcini care se fixează pe fundul apei Si: (reg) peștișoară (Marsilea quadrifolia).

TRIFOIÁȘ, trifoiași, s. m. Specie de trifoi cu tulpina întinsă pe pămînt, cu frunzele compuse din trei foliole și cu florile galbene (Trifolium procumbens); trifoi-galben. (Cu pronunțare regională) Numai cu trifoieș înflorit am s-o țin. CAMILAR, N. I 224. Nu-și mai lua ochii de la trifoieșul-sălbatic și de la iarbă. id. ib. 362. ◊ Compus: trifoiaș-alb = trifoi-alb.

TRIFOIÁȘ ~i m. (diminutiv de la trifoi) Plantă erbacee cu tulpina culcată, cu frunze trifoliate și cu flori galbene, care crește în pășuni și în locuri cultivate. /trifoi + suf. ~aș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trifoiáș s. m., pl. trifoiáși

trifoiáș s. m., pl. trifoiáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIFOIÁȘ s. (BOT.; Trifolium campestre sau procumbens) (reg.) trifoi.

TRIFOIAȘ s. (BOT.; Trifolium campestre sau procumbens) (reg.) trifoi.

trifoiaș-sălbatic s. v. CULBECEASĂ.

Intrare: trifoiaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trifoiaș
  • trifoiașul
  • trifoiașu‑
plural
  • trifoiași
  • trifoiașii
genitiv-dativ singular
  • trifoiaș
  • trifoiașului
plural
  • trifoiași
  • trifoiașilor
vocativ singular
plural
Intrare: trifoiaș-alb
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trifoiaș-alb
  • trifoiașul-alb
plural
genitiv-dativ singular
  • trifoiaș-alb
  • trifoiașului-alb
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trifoiaș Trifolium

  • 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele despicate în trei lobi și cu flori galbene (Trifolium campestre).
    exemple
    • cu pronunțare regională Numai cu trifoieș înflorit am s-o țin. CAMILAR, N. I 224.
      surse: DLRLC
    • Nu-și mai lua ochii de la trifoieșul-sălbatic și de la iarbă. CAMILAR, N. I 362.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trifoi + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09

trifoiaș-alb

etimologie: