8 definiții pentru trieniu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIÉNIU, trienii, s. n. (Rar) Interval de trei ani. [Pr.: tri-e-] – Din lat. triennium.

trieniu sn [At: GHEȚIE, R. M. / P: tri-e~ / Pl: ~ii / E: lat triennium] (Rar) Interval de trei ani Si: (rar) trienat.

TRIÉNIU s. n. (Rar) Interval de trei ani. [Pr.: tri-e-] – Din lat. triennium.

TRIÉNIU s.n. (Latinism) Interval de trei ani. [Pron. tri-e-niu. / < lat. triennium].

TRIÉNIU s. n. interval de trei ani. (< lat. triennium)

*triéniŭ n. (lat. triennium. V. deceniŭ). Durată de treĭ anĭ: trieniŭ militar (serviciŭ de treĭ anĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triéniu (rar) [niu pron. nĭu] (tri-e-) s. n., art. triéniul; pl. triénii, art. triéniile (-ni-i-)

triéniu s. n. (sil. tri-e-) (-niu pron. -niu), art. triéniul; pl. triénii, art. triéniile (sil. -ni-i-)

Intrare: trieniu
  • silabație: tri-e-niu
  • pronunție: trienĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trieniu
  • trieniul
  • trieniu‑
plural
  • trienii
  • trieniile
genitiv-dativ singular
  • trieniu
  • trieniului
plural
  • trienii
  • trieniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trieniu

  • 1. rar Interval de trei ani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: