11 definiții pentru tricotin tricotină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tricotin sn [At: DEX / V: sf / E: fr tricotine] Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri.

TRICOTÍN s. n. (Rar) Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var.: tricotínă s. f.] – Din fr. tricotine.

TRICOTÍN s. n. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var.: tricotină s. f.] – Din fr. tricotine.

TRICOTÍN s.n. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var. tricotină s.f. / < fr. tricotine].

TRICOTÍN s. n. țesătură specială pentru taioare și mantouri. (< fr. tricotine)

TRICOTÍN ~uri n. 1) Țesătură sintetică, asemănătoare cu tricotul, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale acestei țesături. /<fr. tricotine

tricoti sf vz tricotin

TRICOTÍNĂ s. f. v. tricotin.

TRICOTÍNĂ s. f. v. tricotin.

TRICOTÍNĂ s.f. v. tricotin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tricotin
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricotin
  • tricotinul
  • tricotinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tricotin
  • tricotinului
plural
vocativ singular
plural
tricotină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricoti
  • tricotina
plural
genitiv-dativ singular
  • tricotine
  • tricotinei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)