13 definiții pentru tricota


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.

TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.

tricota vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr tricoter] 1 A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot (2). 2 (Pex) A confecționa obiecte (de îmbrăcăminte) prin împletirea în ochiuri a unor fire textile.

TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A împleti ciorapi, flanele etc. (cu mîna sau cu mașina de tricotat).

TRICOTÁ vb. I. tr. A lucra, a împleti o țesătură în ochiuri. [< fr. tricoter].

TRICOTÁ vb. tr. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot. (< fr. tricoter)

A TRICOTÁ ~éz 1. tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A confecționa prin împletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupația de tricoteză. /<fr. tricoter

tricotà v. a împleti cu ace la ciorapi.

împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s’a introdus barbarizmu croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti).

*tricotéz v. tr. (fr. tricoter). Barb. Împletesc (ață ca să fac cĭorapĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tricotá (a ~) vb., ind. prez. 3 tricoteáză

tricotá vb., ind. prez. 1 sg. tricotéz, 3 sg. și pl. tricoteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRICOTÁ vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)

TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)

Intrare: tricota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tricota
  • tricotare
  • tricotat
  • tricotatu‑
  • tricotând
  • tricotându‑
singular plural
  • tricotea
  • tricotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tricotez
(să)
  • tricotez
  • tricotam
  • tricotai
  • tricotasem
a II-a (tu)
  • tricotezi
(să)
  • tricotezi
  • tricotai
  • tricotași
  • tricotaseși
a III-a (el, ea)
  • tricotea
(să)
  • tricoteze
  • tricota
  • tricotă
  • tricotase
plural I (noi)
  • tricotăm
(să)
  • tricotăm
  • tricotam
  • tricotarăm
  • tricotaserăm
  • tricotasem
a II-a (voi)
  • tricotați
(să)
  • tricotați
  • tricotați
  • tricotarăți
  • tricotaserăți
  • tricotaseți
a III-a (ei, ele)
  • tricotea
(să)
  • tricoteze
  • tricotau
  • tricota
  • tricotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)