6 definiții pentru triclorură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICLORÚRĂ, tricloruri, s. f. Clorură cu trei valențe. – Din fr. trichlorure.

TRICLORÚRĂ, tricloruri, s. f. Clorură cu trei valențe. – Din fr. trichlorure.

tricloru sf [At: MACAROVICI, CH. 314 / Pl: ~ri / E: fr trichlorure] (Chm) Clorură cu trei valențe.

TRICLORÚRĂ s.f. Clorură cu trei valențe. [< fr. trichlorure].

TRICLORÚRĂ s. f. compus chimic care conține trei atomi de clor în moleculă. (< fr. trichlorure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!triclorúră (tri-clo-) s. f., g.-d. art. triclorúrii; pl. triclorúri

triclorúră s. f. (sil. mf. -clo-), g.-d. art. triclorúrii; pl. triclorúri

Intrare: triclorură
triclorură substantiv feminin
  • silabație: tri-clo- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricloru
  • triclorura
plural
  • tricloruri
  • triclorurile
genitiv-dativ singular
  • tricloruri
  • triclorurii
plural
  • tricloruri
  • triclorurilor
vocativ singular
plural

triclorură

  • 1. Clorură cu trei valențe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: