3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIBÚN, tribuni, s. m. Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile. ◊ Tribun militar = comandant al detașamentului de cavalerie și infanterie din armata romană. ♦ Orator popular; spec. comandant de legiune în Revoluția românilor ardeleni de la 1848. – Din lat. tribunus.

TRIBÚNĂ, tribune, s. f. 1. Construcție din lemn, din beton, din piatră etc. în formă de platformă sau cu gradene, uneori acoperită, de unde spectatorii pot asista la desfășurarea unei festivități, a unei parade, a unei competiții etc.; p. restr. fiecare dintre cele două laturi lungi ale acestei construcții (având cea mai bună vizibilitate). 2. Platformă pe care stă cel ce vorbește în fața publicului. – Din fr. tribune.

tribun sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 70/35 / V: (înv) ~ivun, (fcr) preb~, pr~ / Pl: ~i / E: lat tribunus] (Înv) 1 Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile. 2 (Îs) ~ militar Magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul. 3 (Îas) Comandant al detașamentului de cavalerie și de infanterie din armata romană. 4 (Șîs ~ al poporului) Conducător roman al plebei. 5 (Spc) Comandant de legiune în revoluția românilor ardeleni de la 1848. 6 Reprezentant al unei colectivități care luptă pentru drepturile poporului sau pentru o cauză politică. 7 (Rar) Orator. 8 Membru al tribunalului (8) în Franța.

tribu sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ne / E: fr tribune, it tribuna] 1 Platformă înălțată (fixă sau mobilă), pe care stau oratorii în timpul expunerii discursului Si: estradă. 2 (Fig) Focar de răspândire a unei idei, a unei teorii. 3 Construcție din lemn, din piatră, din beton etc., cu mai multe rânduri de bănci așezate în amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfășurarea unor festivități, parade, competiții sportive etc. 4 (Prc) Fiecare dintre cele două laturi lungi ale tribunei (3), care au vizibilitatea cea mai bună. 5 (Aht) Balcon situat deasupra navelor laterale ale unei biserici. 6 (Aht; îs) ~na orgii Balcon rezervat orgii sau corului în biserica catolică sau reformată.

TRIBÚN, tribuni, s. m. Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile. ◊ Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unități militare. ♦ Epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune în revoluția românilor ardeleni de la 1848. – Din lat. tribunus.

TRIBÚNĂ, tribune, s. f. 1. Construcție din lemn, din beton, din piatră etc., de obicei cu mai multe rânduri de bănci așezate în amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfășurarea unei festivități, a unei parade, a unei competiții etc.; p. restr. fiecare dintre cele două laturi lungi ale acestei construcții (având cea mai bună vizibilitate). 2. Loc înălțat, platformă, estradă pe care stă cel ce vorbește în fața publicului. – Din fr. tribune.

TRIBÚN, tribuni, s. m. (În republica romană) Magistrat însărcinat cu apărarea intereselor plebei. ◊ Tribun militar = ofițer superior în armata romană; comandant de cohortă. ♦ Fig. Persoană care luptă pentru o cauză (de obicei politică).

TRIBÚNĂ, tribune, s. f. 1. Construcție de lemn sau de piatră, cu mai multe rînduri de bănci așezate în amfiteatru, de unde se poate privi desfășurarea unor festivități, parade, competiții etc. Cu ocoluri lungi am ajuns în tribuna de lîngă mausoleul lui Lenin. STANCU, U.R.S.S. 49. 2. Loc înălțat pe care stă cel ce vorbește în fața publicului. V. estradă. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe, s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Într-o parte, căci se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? BELDICEANU, P. 118. ♦ Fig. Focar de răspîndire a unei idei, a unei experiențe. Blajul au fost o tribună, unde multe din căpetenii părea a se lupta mai mult pentru un sistem scolastic. RUSSO, S. 44.

TRIBÚN s.m. (Ist.) Fiecare dintre magistrații aleși anual în vechea Romă pentru a apăra interesele plebei. ♦ Tribun militar = ofițer superior care comanda o cohortă romană. ♦ Membru al tribunatului, în Franța. ♦ (Fig.) Persoană care luptă pentru o cauză (de obicei politică). ♦ Orator care înflăcărează masele prin cuvântările sale însuflețite. [< lat. tribunus, cf. fr. tribun, it. tribuno].

TRIBÚNĂ s.f. 1. Estradă, loc înălțat de unde vorbesc oratorii. 2. Construcție în formă de platformă de unde publicul sau un număr restrâns de persoane pot asista la o sărbătorire, la o demonstrație etc. ♦ Construcții anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie situată deasupra navelor laterale ale unei biserici. [Pl. -ne, -ni. / < fr. tribune, cf. it., lat. med. tribuna].

TRIBÚN s. m. 1. fiecare dintre magistrații aleși anual în Roma antică pentru a apăra interesele plebei. ♦ ~ militar = ofițer superior care comanda o cohortă romană. 2. membru al tribunalului, în Franța. 3. (fig.) persoană care luptă pentru o cauză (politică). ◊ orator care înflăcărează masele. (< lat. tribunus)

TRIBÚNĂ s. f. 1. Estradă, loc înălțat de unde vorbesc oratorii ♦ (fig.) focar de răspândire a unor idei, teorii etc. 2. Construcție platformă de unde publicul sau un număr restrâns de persoane pot asista la festivitate, la o demonstrație etc. ♦ construcții anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie deasupra navelor laterale ale unei biserici; emporă. (cf. fr. tribune, it., lat. tribuna)

TRIBÚN ~i m. 1) (în Roma antică) Magistrat ales să apere drepturile și interesele plebei. 2) fig. Persoană dotată cu talent oratoric și publicistic, care luptă pentru interesele poporului. /<lat. tribunus

TRIBÚNĂ ~e f. 1) Estradă sau loc înălțat de unde un orator se adresează publicului. 2) Construcție cu mai multe rânduri de bănci așezate în amfiteatru, de unde se poate urmări desfășurarea unei competiții sportive sau a unei festivități. 3) fig. Focar de difuzare în public a unor idei. /<fr. tribune, it. tribuna

tribun m. 1. tribuni ai poporului, magistrați în Roma antică, instituiți la 493 a. Cr. spre a apăra poporul în contra patricienilor; 2. tribuni militari, magistrați romani având aceleași atribuțiuni ca și consulii și cari puteau fi aleși dintre plebei (444-336 a. Cr.); 3. fig. orator care se erige în apărător al drepturilor poporului; 4. ambițios care caută a excita poporul, fățărnicindu-i zel pentru binele public.

tribună f. 1. loc înalt de unde vorbesc oratorii; 2. loc ridicat în interiorul unei biserici, al unei săli publice.

*tribún m. (lat. tribunus, d. tribus, trib). Tribun al poporuluĭ, un magistrat care, în vechea Romă, apăra interesele poporuluĭ făcînd gălăgie în senat, încurcînd mersu republiciĭ și grăbind venirea imperiuluĭ: tribuniĭ poporuluĭ, doĭ la început, fură înființațĭ la 493 în ainte de Hristos după retragerea pe muntele sacru. Fig. Orator popular, demagog elocŭent. Tribunĭ militarĭ cu putere consulară, niște magistrațĭ aleșĭ dintre nobilĭ și plebeĭ (4, 6 apoĭ 8) și care aŭ guvernat la Roma de la 444-366 în ainte de Hristos. Tribunĭ militarĭ, un fel de colonelĭ (cîte șase de legiune) care, cîte doĭ, comandaŭ legiunea cîte doŭă lunĭ.

*tribúnă f., pl. e (fr. tribune, d. it. tribuno, tribun). Loc maĭ înalt (catedră) de unde vorbesc oratoriĭ. Stal saŭ loc maĭ înalt (băncĭ, scaune) de unde se poate privi la o paradă, la alergărĭ ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: tribune
tribune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tribun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribun
  • tribunul
  • tribunu‑
plural
  • tribuni
  • tribunii
genitiv-dativ singular
  • tribun
  • tribunului
plural
  • tribuni
  • tribunilor
vocativ singular
  • tribunule
  • tribune
plural
  • tribunilor
prebun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tribună
tribună1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribu
  • tribuna
plural
  • tribune
  • tribunele
genitiv-dativ singular
  • tribune
  • tribunei
plural
  • tribune
  • tribunelor
vocativ singular
plural
tribună2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribu
  • tribuna
plural
  • tribuni
  • tribunile
genitiv-dativ singular
  • tribuni
  • tribunii
plural
  • tribuni
  • tribunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tribun prebun

  • 1. Magistrat roman însărcinat cu funcții militare și civile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unități militare.
      surse: DEX '98
      • diferențiere Tribun militar = comandant al detașamentului de cavalerie și infanterie din armata romană.
        surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Membru al tribunatului, în Franța.
      surse: DN
    • 1.3. Orator popular.
      surse: DEX '09 DN
      • diferențiere Epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului.
        surse: DEX '98 DLRLC DN
      • 1.3.1. prin specializare Comandant de legiune în Revoluția românilor ardeleni de la 1848.
        surse: DEX '09

etimologie:

tribună

  • 1. Construcție din lemn, din beton, din piatră etc. în formă de platformă sau cu gradene, uneori acoperită, de unde spectatorii pot asista la desfășurarea unei festivități, a unei parade, a unei competiții etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu ocoluri lungi am ajuns în tribuna de lîngă mausoleul lui Lenin. STANCU, U.R.S.S. 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Fiecare dintre cele două laturi lungi ale acestei construcții (având cea mai bună vizibilitate).
      surse: DEX '09
  • 2. Platformă pe care stă cel ce vorbește în fața publicului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: estradă attach_file 2 exemple
    exemple
    • La tribuna decorată cu salcie și stegulețe, s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20.
      surse: DLRLC
    • Într-o parte, căci se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? BELDICEANU, P. 118.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat Focar de răspândire a unei idei, a unei experiențe.
      surse: DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • Blajul au fost o tribună, unde multe din căpetenii părea a se lupta mai mult pentru un sistem scolastic. RUSSO, S. 44.
        surse: DLRLC
  • 3. Galerie situată deasupra navelor laterale ale unei biserici.
    surse: DN sinonime: emporă

etimologie: