14 definiții pentru tribal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. Referitor la trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Triburi trace din sudul Dunării Mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV Î.H., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre; (și la sg.) persoană din aceste triburi. – Din fr. tribal.

tribal, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr tribal] 1-4 De trib (1-5). 5-6 (D. o populație) Care trăiește în triburi (1-2).

TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. ♦ (Substantivat, m. pl.) Nume dat unor triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV a. Cr., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre. – Din fr. tribal.

TRIBÁL, -Ă, tribali, -e, adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. Orînduirea tribală.

TRIBÁL, -Ă adj. De trib; (despre o populație) care trăiește în triburi. [Cf. fr. tribal].

TRIBÁL, -Ă adj. 1. care aparține tribului. 2. (despre o populație) care trăiește în triburi. (< fr. tribal)

TRIBÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de trib; propriu tribului. Obiceiuri ~e. 2) (despre populații) Care trăiește în triburi; organizat în trib. /<fr. tribal

*tribál, -ă adj. (d. trib; fr. tribal). De trib, dintre triburĭ: lupte tribale.

tribali smp [At: M. D. ENC. / E: gr τριβαλλοί] (Înv) Triburi trace din sudul Dunării mijlocii, care s-au stabilit la începutul sec. IV î. Hr., sub presiunea ilirilor, între Munții Balcani și Dunăre.

Tribali m. pl. popor din Tracia antică, care locuia în apropiere de Daci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tribál2 (nume etnic) s. m., pl. tribáli

tribál1 adj. m., pl. tribáli; f. tribálă, pl. tribále

tribál adj. m., pl. tribáli; f. sg. tribálă, pl. tribále

Intrare: tribal
tribal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribal
  • tribalul
  • tribalu‑
  • triba
  • tribala
plural
  • tribali
  • tribalii
  • tribale
  • tribalele
genitiv-dativ singular
  • tribal
  • tribalului
  • tribale
  • tribalei
plural
  • tribali
  • tribalilor
  • tribale
  • tribalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tribal

  • 1. Referitor la trib; (despre o populație) care trăiește în triburi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Orânduirea tribală.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat masculin (la) plural Triburi trace din sudul Dunării Mijlocii, care s-au stabilit la începutul secolul IV Î.H., sub presiunea ilirilor, între munții Balcani și Dunăre.
      surse: DEX '09
      • 1.1.1. (la) singular Persoană din aceste triburi.
        surse: DEX '09

etimologie: