opțiuni
  • info

10 definiții pentru triangula

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.

TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.

triangula vt [At: ALEXI, W. / P: tri-an~ / Pzi: ~lez / E: fr trianguler] A împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața.

TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. – Pronunțat: tri-an-.

TRIANGULA vb. I. tr. A măsura prin triangulație; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].

TRIANGULA vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulației; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. (< fr. trianguler)

A TRIANGULA ~ez tranz. (terenuri, suprafețe) A împărți în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulație. /<fr. trianguler

*trianguléz v. tr. (d. triangulațiune). Măsor pin triangulațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triangula (a ~) (desp. tri-an-) vb., ind. prez. 1 sg. triangulez, 3 triangulează; conj. prez. 1 sg. să triangulez, 3 să trianguleze

triangula (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 triangulează

triangula vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. triangulez, 3 sg. și pl. triangulează

Intrare: triangula
  • silabație: tri-an- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • triangula
  • triangulare
  • triangulat
  • triangulatu‑
  • triangulând
  • triangulându‑
 singular plural
  • triangulează
  • triangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • triangulez
 (să)
  • triangulez
  • triangulam
  • triangulai
  • triangulasem
a II-a (tu)
  • triangulezi
 (să)
  • triangulezi
  • triangulai
  • triangulași
  • triangulaseși
a III-a (el, ea)
  • triangulează
 (să)
  • trianguleze
  • triangula
  • triangulă
  • triangulase
plural I (noi)
  • triangulăm
 (să)
  • triangulăm
  • triangulam
  • triangularăm
  • triangulaserăm
  • triangulasem
a II-a (voi)
  • triangulați
 (să)
  • triangulați
  • triangulați
  • triangularăți
  • triangulaserăți
  • triangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • triangulează
 (să)
  • trianguleze
  • triangulau
  • triangulară
  • triangulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triangula, triangulezverb

  • 1. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.