treĭ num. (lat. tres, it. tre, pv. cat. sp. pg. tres, fr. trois. V. tri-). Doŭă plus unu: un treĭ răŭ făcut, doĭ treĭ saŭ de treĭ. (Și s. n.: acest școlar are o mulțime de treĭurĭ în catalog). Aritm. Regula de treĭ, o regulă care caută să descopere al patrulea termin al uneĭ propozițiunĭ în care avem treĭ terminĭ cunoscuțĭ.