2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua).Trepăda + suf. -ător.

trepădător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~ped~, (îrg) trăp~, (reg) ~ebăd~, (înv) ~păzătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: trepăda + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care treapădă (1). 3 sm (Îvr) Persoană care strângea dările Si: (înv) taxidar. 4 smf (Reg) Persoană care strânge darurile la nuntă. 5 smf (Reg) Vornicel. 6 smf (Reg) Paharnic. 7 smf (Reg) Nuntaș. 8 sf (Reg) Bucătăreasă la nuntă. 9 sf (Reg) Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpini ramificate, cu frunze opuse, pețiolate, cu flori mici, verzui și cu fructe capsule, folosită pentru proprietățile ei laxative Si: (reg) brei, brie, buruiană-câinească, mustătoare, slăbănog (Mercurialis annua). 10 sf (Bot; reg) Brei (1) (Mercurialis perennis). 11 sf (Bot; reg) Lobodă (Ghenopodium album).

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. S. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua).Trepăda + suf. -ător.

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, s. m. și f. (Popular) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți (cheamă la nuntă, dă ajutor la masă etc.). Trepădătoarele, vornicesele... strîng blidele, dau masa la o parte. SEVASTOS, N. 309.

TREPĂDĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care treapădă; cu obișnuință de a se mișca întruna încolo și încoace. /a trepăda + suf. ~tor

TREPĂDĂTÓR2 ~i m. pop. Persoană care are anumite obligații în organizarea unei nunți. /a trepăda + suf. ~tor

trepădătór, -oáre adj. Acela care treapădă (se ostenește umblînd) p. vre-un lucru, cum ar fi trimesu cuĭva. S. f., pl. orĭ. O plantă. V. mercurială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trepădătór (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trepădătoáre

trepădătór adj. m., s. m., pl. trepădătóri; (persoană) f. sg. și pl. trepădătoáre, g.-d. sg. art. trepădătoárei

Intrare: trepădător (adj.)
trepădător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădător
  • trepădătorul
  • trepădătoru‑
  • trepădătoare
  • trepădătoarea
plural
  • trepădători
  • trepădătorii
  • trepădătoare
  • trepădătoarele
genitiv-dativ singular
  • trepădător
  • trepădătorului
  • trepădătoare
  • trepădătoarei
plural
  • trepădători
  • trepădătorilor
  • trepădătoare
  • trepădătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: trepădător (s.m.)
trepădător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădător
  • trepădătorul
  • trepădătoru‑
plural
  • trepădători
  • trepădătorii
genitiv-dativ singular
  • trepădător
  • trepădătorului
plural
  • trepădători
  • trepădătorilor
vocativ singular
  • trepădătorule
plural
  • trepădătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trepădător (adj.)

  • 1. popular Care treapădă, care aleargă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Trepăda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

trepădător, -oare (persoană) trepădătoare

  • 1. popular Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Trepădătoarele, vornicesele... strîng blidele, dau masa la o parte. SEVASTOS, N. 309.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trepăda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09