3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDĂTOÁRE s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă; are proprietăți laxative (Mercurialis annua); brei-de-cîmp.

TREPĂDĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina ramificată, cu frunze opuse și cu flori verzui, dispuse în spice, folosită în scopuri medicinale. /a trepăda + suf. ~toare

trepădătoare f. Bot. breiu (plantă cu proprietăți laxative).

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. s. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua).Trepăda + suf. -ător.

trepădător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~ped~, (îrg) trăp~, (reg) ~ebăd~, (înv) ~păzătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: trepăda + ~(ă)tor] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care treapădă (1). 3 sm (Îvr) Persoană care strângea dările Si: (înv) taxidar. 4 smf (Reg) Persoană care strânge darurile la nuntă. 5 smf (Reg) Vornicel. 6 smf (Reg) Paharnic. 7 smf (Reg) Nuntaș. 8 sf (Reg) Bucătăreasă la nuntă. 9 sf (Reg) Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpini ramificate, cu frunze opuse, pețiolate, cu flori mici, verzui și cu fructe capsule, folosită pentru proprietățile ei laxative Si: (reg) brei, brie, buruiană-câinească, mustătoare, slăbănog (Mercurialis annua). 10 sf (Bot; reg) Brei (1) (Mercurialis perennis). 11 sf (Bot; reg) Lobodă (Ghenopodium album).

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. S. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua).Trepăda + suf. -ător.

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, s. m. și f. (Popular) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți (cheamă la nuntă, dă ajutor la masă etc.). Trepădătoarele, vornicesele... strîng blidele, dau masa la o parte. SEVASTOS, N. 309.

TREPĂDĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care treapădă; cu obișnuință de a se mișca întruna încolo și încoace. /a trepăda + suf. ~tor

trepădătór, -oáre adj. Acela care treapădă (se ostenește umblînd) p. vre-un lucru, cum ar fi trimesu cuĭva. S. f., pl. orĭ. O plantă. V. mercurială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trepădătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóri

trepădătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóri

trepădătór (pop.) adj. m., s. m., pl. trepădătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trepădătoáre

trepădătór adj. m., s. m., pl. trepădătóri; (persoană) f. sg. și pl. trepădătoáre, g.-d. sg. art. trepădătoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREPĂDĂTOÁRE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească.

TREPĂDĂTOARE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-cîinească.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MERCURIALIS L., TREPĂDĂTOARE, fam. Euphorbiaceae. Gen originar din Europa și estul Asiei, 8 specii, erbacee, nu prea decorative, fără suc lăptos. Flori dioi-Fig. 190. Euphorbia bojeri

Intrare: trepădătoare (persoană)
trepădătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădătoare
  • trepădătoarea
plural
  • trepădătoare
  • trepădătoarele
genitiv-dativ singular
  • trepădătoare
  • trepădătoarei
plural
  • trepădătoare
  • trepădătoarelor
vocativ singular
  • trepădătoare
  • trepădătoareo
plural
  • trepădătoarelor
Intrare: trepădătoare (plantă)
trepădătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădătoare
  • trepădătoarea
plural
  • trepădători
  • trepădătorile
genitiv-dativ singular
  • trepădători
  • trepădătorii
plural
  • trepădători
  • trepădătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: trepădător (adj.)
trepădător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepădător
  • trepădătorul
  • trepădătoru‑
  • trepădătoare
  • trepădătoarea
plural
  • trepădători
  • trepădătorii
  • trepădătoare
  • trepădătoarele
genitiv-dativ singular
  • trepădător
  • trepădătorului
  • trepădătoare
  • trepădătoarei
plural
  • trepădători
  • trepădătorilor
  • trepădătoare
  • trepădătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trepădătoare (plantă)

  • 1. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brei

etimologie:

  • Trepăda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

trepădător (adj.)

  • 1. popular Care treapădă, care aleargă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Trepăda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

trepădător, -oare (persoană) trepădătoare

  • 1. popular Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Trepădătoarele, vornicesele... strîng blidele, dau masa la o parte. SEVASTOS, N. 309.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trepăda + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09